Lexicul crizei în proza lui Colette: între tăcere și revelație. Studiu de caz: Hoinara și Duo
Abstract: (The Lexicon of Crisis in Colette’s Prose: Between Silence and Revelation. Case Study: The Vagabond and Duo) This paper analyzes how Sidonie-Gabrielle Colette constructs a rhetoric of inner crisis through a subtle, sensorial, and deeply expressive language, in which words become vehicles for psychological tension and emotional transformation. At the heart of this research lie two of the author’s essential novels – The Vagabond and Duo, in their Romanian translations –, where crisis is explored from two complementary perspectives: the identity emancipation of the female subject and the unraveling of intimacy within the conjugal relationship. The study aims to identify and interpret recurrent lexical fields associated with silence, hesitation, misunderstanding, and the process of inner metamorphosis. Silence is not treated as a mere absence of discourse, but as a form of psychological intensity, where words are lacking because emotional reality surpasses them. At the same time, moments of personal revelation are marked by a reconfiguration of the lexical register, through a clarification or concentration of expression. The analysis will highlight how vocabulary is organized around states of crisis and moments of revelation, from both semantic and stylistic perspectives. The study will thus trace how variations in lexical intensity reflect the emotional and psychological dynamics of the characters. The ultimate aim of this research is to demonstrate that, in Colette’s prose, crisis functions not only as a recurring theme, but rather as a linguistic effect produced through a subtle mapping of words – an expressive network in which lexical presences and absences become indicators of a profound process of inner transformation.
Keywords: Colette, The Vagabond, Duo, crisis, lexical field.
Rezumat: Lucrarea de față își propune să analizeze modul în care Sidonie-Gabrielle Colette construiește o retorică a crizei interioare printr-un limbaj subtil, senzorial și profund expresiv, în care cuvintele devin vehicule ale tensiunii psihologice și ale transformării active. În centrul acestei cercetări se află două dintre romanele esențiale ale autoarei – Hoinara și Duo, în versiune românească –, în care criza este explorată din două perspective complementare: emanciparea identitară a subiectului feminin și destrămarea intimității în cadrul conjugal. Demersul vizează, în mod special, identificarea și interpretarea câmpurilor lexicale recurente, asociate cu tăcerea, ezitarea, neînțelegerea și procesul de metamorfoză interioară. Tăcerea nu este tratată ca o simplă absență a discursului, ci ca o formă de intensitate psihologică, în care cuvintele lipsesc, deoarece realitatea emoțională le depășește. Totodată, momentele de revelație personală sunt marcate de o reconfigurare a registrului lexical, prin clarificarea sau concentrarea expresiei. În acest cadru se va evidenția modul în care lexicul se organizează în jurul stărilor de criză și al momentelor de revelație, într-o dublă perspectivă: semantică și stilistică. Se va urmări, așadar, felul în care variațiile de intensitate lexicală reflectă dinamica afectivă și psihologică a personajelor. Scopul final al acestei cercetări este de a demonstra că, în proza lui Colette, criza nu funcționează doar ca tematică recurentă, ci ca efect de limbaj realizat printr-o cartografiere subtilă a cuvintelor – o rețea expresivă, în care prezențele și absențele lexicale devin indici ai unui proces profund de transformare interioară.
Cuvinte-cheie: Colette, Hoinara, Duo, criză, câmp lexical.
