„Fără margini, fără moarte”: despre expresia lingvistică a nemuririi în poezia lui Traian Dorz
Abstract: („Fără margini, fără moarte”: on the linguistic expression of immortality in Traian Dorz’s poetry) Our paper aims at taking into consideration the expressive meanings of some phrases (adjectival / adverbial) with the structure fără ("without") + noun, showing their role in building the lyrical universe of Traian Dorz – a contemporary Romanian writer whose work is, undoubtedly, the fruit of spiritual experiences that decisively marked his biographic journey. We will have in view the fact that such stable phrases (registered in the Romanian language dictionaries or, on the contrary, absent due to their originality) materialise – in the selected sequences from some representative poems for his artistic and existential belief – mostly figurative meanings, including when they appear successively or alternatively with semantically equivalent elements, such as certain formations with the prefix ne- or the constructions built with a fi ("to be") or a avea ("to have") in the negative form and the bases of those precise derivates. Apart from the illustration of such meanings, using these stable groups in Traian Dorz’s poetry contributes to shaping a complex vision of what ascension towards mystical knowledge and, in equal measure, being, confession, artistic creation, the communion with God and with the peers, but, mostly, immortality, in its unrepeatable complexity, are all about.
Keywords: phrase, Grammar, Semantics, Stylistics, mystical-religious poetry.
Rezumat: Lucrarea noastră îşi propune să ia în discuţie semnificaţiile expresive ale unor locuțiuni (adjectivale / adverbiale) cu structura fără + substantiv, semnalând rolul lor în configurarea universului liric al lui Traian Dorz – un autor român contemporan a cărui operă constituie, incontestabil, rodul unor experiențe spirituale ce i-au marcat în mod decisiv parcursul biografic. Vom avea în vedere faptul că asemenea sintagme stabile (înregistrate în dicţionarele limbii române sau, dimpotrivă, absente tocmai în virtutea ineditului lor) antrenează – în secvențele selectate din câteva poeme reprezentative pentru crezul său artistic și existențial – îndeosebi accepţii figurate, inclusiv atunci când ele apar în succesiune ori în alternanță cu elemente echivalente semantic, cum sunt anumite formaţii cu prefixul ne- sau construcţiile alcătuite din a fi ori a avea la forma negativă şi bazele de la care s-au format derivatele respective. Pe lângă ilustrarea unor atari semnificații, utilizarea acestor grupări stabile în poezia lui Traian Dorz contribuie la conturarea unei viziuni complexe cu privire la ceea ce presupun ascensiunea pe calea cunoașterii mistice și, în egală măsură, ființarea, mărturisirea, creația artistică, relația de comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, dar, mai ales, nemurirea, în complexitatea ei inimitabilă.
Cuvinte-cheie: locuțiune, gramatică, semantică, stilistică, poezie mistico-religioasă.
