Limbaj criptic sau despre codul secret al scrierilor lui Mircea Cărtărescu
Abstract: (Cryptic Language or the Secret Code of Mircea Cărtărescu’s Writings) The aim of our work is to show how words become true landmarks in the deciphering of a whole creation. We will try to follow, as much as possible, the path of lexical occurrences, able to reveal a unique writer in the world literature, and a particular stacked textual dimension. We note from the beginning that this is not an easy way. A dictionary of special language, which may decipher a secret code of Mircea Cărtărescu’s writings, includes terms such as: atropină, creodici, dendrită, elohimi, hialin, ofidian, olbrichtian, omotetie, retablu, telomerază etc. These terms, mostly neologisms, are linked to specific specialty languages. Various fields of interest are involved, especially in the novel, from neurology to quantum and genetic physics, from religion to alchemy. To survive, the reader must give a continuous and exhausting test of decryption. Cărtărescu, who considers himself a poet first, develops in the novel and in many parts of his diary an own philosophy of language. The author is not an esoteric, in the truest sense of the word. He tries, by the semantic force of words, to understand himself and others, to understand his body, mind and soul, atriad that operates according to laws beyond the usual understanding of things. Is it possible that vocabulary will help him find some hidden meanings?
Keywords: Cărtărescu, literature, language, cryptic, code, terms.
Rezumat: Ne-am propus să arătăm, în lucrarea Limbaj criptic sau despre codul secret al scrierilor lui Mircea Cărtărescu, cum devin cuvintele adevărate repere în descifrarea unei creaţii în ansamblul ei. Vom încerca să urmăm, pe cât posibil, şirul ocurenţelor lexicale capabile de-a ne dezvălui un scriitor unic în literatura lumii şi o dimensiune textuală aparte, stratificată. Menţionăm, de la bun început, că traseul nu este unul facil. Dicţionarul limbii speciale, care ar putea descifra un cod secret al scrierilor lui Mircea Cărtărescu, include termeni de tipul: atropină, creodici, dendrită, elohimi, hialin, ofidian, olbrichtian, omotetie, retablu, telomerază etc. Aceşti termeni, în mare parte neologici, se subordonează unor limbaje distincte de specialitate. Sunt antrenate, mai cu seamă în roman, domenii variate de interes, de la neurologie la fizica de tip cuantic şi genetică, de la religie la alchimie. Pentru a supravieţui, cititorul operei cărtăresciene trebuie să dea această probă de continuă şi extenuantă decriptare. Cărtărescu, care se consideră în primul rând poet, dezvoltă, în roman şi pe porţiuni vaste în jurnal, o filozofie proprie asupra limbajului. Autorul nu e un esoteric, în adevăratul sens al cuvântului. El încearcă, prin forţa semantică a cuvintelor, să se- nţeleagă pe sine şi pe ceilalţi, să-şi înţeleagă trupul, mintea şi sufletul, această triadă care funcţionează potrivit unor legi mai presus de înţelegerea obişnuită a lucrurilor. Poate lexicul să-l ajute în aflarea unor sensuri ascunse?
Cuvinte-cheie: Cărtărescu, literatură, limbaj, criptic, cod, termeni.
