Contribuția arhitectului italian Giovanni Morando Visconti la cunoașterea antichităților Daciei Romane
Abstract: (The contribution of the italian architect Giovanni Morando Visconti to the knowledge of the antiquities of Roman Dacia) The Habsburg conquests in South-Eastern Europe brought major changes in the lifestyle of the Balkan peoples but also in the local military and civilian architecture. The House of Austria benefited through the Holy League from all the support of Western Christianity (except France), including the Pope of Rome encouraged Italian cities that were in a permanent rivalry to stop the internal wars and send all their economic support and military to stop the extensive Ottoman attacks aimed at conquering Vienna. In this context of the enlistment in the Habsburg army of mercenaries from all over the world of the Holy Roman Empire, a whole series of Italian nobles, with good technical and humanistic knowledge, sought to make military fortune and glory by fighting in the Austrian "Great War". Turkish (1683-1699). Among those who made a career in the imperial army as an engineer and military architect leaving his mark on the Transylvanian cities is Giovanni Morando Visconti, an exceptional figure who became close to General Eugene of Savoy and the architect who enjoyed the highest confidence in the emperor and the courtly council of war. The memory of Visconti and his valuable activity is best preserved in Alba Iulia, the fortress of Vauban, which he designed and where he died of the plague, during its construction. He also left us the first printed map of Transylvania and the neighboring territories, on which are marked a whole series of civil localities and fortifications, but also Roman ruins. His work is extremely valuable and useful even to archaeologists today.
Keywords: Habsburg army, Transylvania, Italian architect, Roman ruins, Visconti
Rezumat: Cuceririle habsburgice în Sud-Estul Europei au adus schimbări majore în stilul de viață al popoarelor balcanice dar și a arhitecturii militare și civile locale. Casa de Austria a beneficiat prin intermediul Sfintei Ligi de tot suportul creștinătații apusene (mai puțin Franța), inclusiv Papa de la Roma a încurajat orașele italiene care erau într-o permanentă rivalitate să se oprească din războaie intestine și să-și trimită tot suportul economic și militar pentru a stăvilii amplele atacurile otomane care vizau cucerirea Vienei. În acest context al înscrierii în armata habsburgică a mercenarilor – ex tot orbe romano – din toată lumea a Sfântului Imperiu Romano-German, o serie întreagă de nobili sărăciți, dar cu bună pregătire tehnică și umanistă, din Nordul Italiei au urmărit să-și refacă averea și onoarea luptând în cadrul „Marelui Război” austro-turc (1683-1699). Între cei care au făcut carieră în armata imperială ca inginer și arhitect militar lăsându-și amprenta asupra orașelor transilvănene este Giovanni Morando Visconti, un personaj excepțional care a ajuns să fie un apropiat al generalului Eugeniu de Savoia și arhitectul care se bucura de cea mai înaltă încredere în fața împăratului și a Consiliului aulic de război. Memoria lui Visconti și a valoroasei sale activități se păstrează cel mai bine la Alba Iulia, cetatea Vauban pe care el a proiectat-o și unde a și murit de ciumă, în timpul construirii ei. El ne-a lăsat moștenire și prima hartă tipărită a Transilvaniei și a teritoriilor învecinate, pe care sunt marcate o serie întreagă de localități civile și fortificații, dar și ruine romane. Lucrarea lui este extrem de valoroasă și utilă chiar și arheologilor din ziua de azi.
Cuvinte-cheie: armata habsburgică, Transilvania, arhitect italian, ruine romane, Visconti.
