COLOCVIUL INTERNAŢIONAL COMUNICARE ŞI CULTURĂ      
ÎN ROMANIA EUROPEANĂ (CICCRE)             
Ediţia a XIV-a, 12-13 iunie 2026,              
Universitatea de Vest din Timişoara   

Diplomația culturală în spațiul romanic –        
perspective sincronice și diacronice

Apel la comunicări

De la imperium-ul roman – fondat pe circulația limbii, dreptului și simbolurilor culturale – până la strategiile contemporane de soft power (Joseph S. Nye), diplomația culturală reprezintă una dintre cele mai durabile forme de exercitare a colaborării și influenței în relațiile dintre comunități și state. Într-o lume marcată de tensiuni geopolitice, fragilizări identitare, reconfigurări ale puterii simbolice, relectura tradiției romanice din perspectiva diplomației culturale devine un exercițiu academic necesar. Așa cum observa deja Cicero, cultura este fundamentul stabilității civice și al prestigiului politic (De re publica), iar Vergilius formula într-o viziune simbolică misiunea Romei ca fiind aceea de a „guverna prin arte și legi” (Aeneis). Atare principii fondatoare ale romanității au constituit, în timp, un model de difuziune culturală ce se regăsește astăzi, sub forme reconfigurate, în diplomația culturală a statelor din spațiul romanic.

În Evul Mediu și în epoca modernă timpurie, transmiterea moștenirii latine prin universități, ordine religioase, cancelarii princiare și tipar a funcționat ca un veritabil instrument de diplomație culturală, fenomen analizat în lucrările lui Jacques Le Goff, Ernst Robert Curtius ori Peter Burke, care au demonstrat rolul decisiv al elitelor intelectuale în construcția unei Europe a culturii. Mai târziu, Iluminismul și rețelele Republicii Literelor, de la Voltaire la Giambattista Vico, au transformat schimbul cultural într-o formă subtilă de negociere politică și ideologică.

În epoca modernă, odată cu afirmarea statelor-națiune, diplomația culturală primește instituționalizare, prin academii, institute culturale, politici publice. Spațiul romanic devine un laborator privilegiat al acestor procese: francofonia, hispanofonia, italofonia, lusofonia, românofonia funcționează ca arii de influență simbolică, în care limba, literatura, artele, educația sunt utilizate ca instrumente de prestigiu și cooperare. În secolul al XX-lea reflecțiile lui Antonio Gramsci asupra hegemoniei culturale, studiile lui Raymond Aron ori Pierre Bourdieu, e.g., oferă grile teoretice esențiale pentru înțelegerea raporturilor dintre cultură și putere. Teoretician și practician, totodată, al diplomației culturale, Alain Lombard analizează beneficiile societale ale diplomației culturale; se întâmplă aceasta în contextul în care conceptul se dezvoltă în Franța încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, iar un minister dedicat Culturii a fost înființat pentru prima dată tot în această țară. În spațiul romanic, institutele culturale (Institut Français, Instituto Cervantes, Instituto Camões, Istituto Italiano di Cultura, Institutul Cultural Român) au devenit actori-cheie ai acestei diplomații simbolice, promovând limba, patrimoniul, creația artistică și dialogul intercultural.

Pe acest fundal teoretic și istoric amplu, cea de-a XIV-a ediție a Colocviului Internațional „Comunicare și cultură în Romania europeană” își propune să abordeze prin tema Diplomația culturală în spațiul romanic – perspective sincronice și diacronice fenomenul în complexitatea sa, într-o dublă dimensiune: sincronică, prin analiza mecanismelor actuale ale diplomației culturale, și diacronică, prin investigarea evoluției sale de la romanitatea antică la globalizarea contemporană. Demersul este, prin excelență, unul inter- și transdisciplinar, reunind, în acord cu profilul manifestării, perspective din filologie, istorie, arte, antropologie, studii culturale. Sunt încurajate contribuții prin care cercetători, cadre didactice universitare, doctoranzi analizează rolul limbii ca instrument diplomatic, incluzând multilingvismul, circulația elitelor și a modelelor culturale, traducerea ca act de mediere simbolică, dinamica schimburilor culturale, impactul noilor media și al diplomației digitale în acest proces al diplomației culturale. De asemenea, sunt binevenite studiile de caz privind francofonia, hispanofonia, italofonia, lusofonia, românofonia și celelalte configurații ale romanității contemporane, precum și reflecțiile asupra crizelor culturale și identitare din arealul romanic. Lucrările selectate vor contribui la consolidarea unui domeniu de cercetare aflat la intersecția dintre domenii și discipline, continuând, într-o cheie contemporană, tradiția milenară a dialogului cultural început odată cu Roma antică.

Pornind de la aceste repere, schițate succint mai sus, participanții la cea de-a XIV-a ediție a colocviului sunt invitați să analizeze, să clarifice și să dezvolte aspectele complexe ale temei în cadrul celor două zile dedicate acestui eveniment științific. Toți cei preocupați de tematica pusă în dezbatere – cadre didactice, cercetători, doctoranzi – au posibilitatea să reflecteze asupra acestei tematici complexe şi, în lumina multiplelor ei provocări, să propună comunicări pentru secţiunile consacrate spațiilor lingvistice, literare și culturale romanice: limba, literatura și cultura latină; limba română; literatura română și comparată; limba română ca limbă străină; limba și literatura franceză; limba, literatura și cultura italiană; limba, literatura și cultura portugheză; limba, literatura și cultura spaniolă; traductologie; intercomprehensiunea limbilor romanice; didactica limbilor romanice; istorie și studii culturale; muzică și teatru; arte plastice; carte și bibliotecă.