Inteligența artificială și criza alterității: între oglindire, simulare și înstrăinare

Abstract(Artificial intelligence and the crisis of alterity: between mirroring, simulation and alienation) In today's era, marked increasingly by the emergence of artificial intelligence, the concept of alterity is undergoing a fundamental transformation. Artificial intelligence is not just about performing algorithmic tasks but simulates the presence of an “other” capable of conversation, emotional reaction and contextual adaptation. However, this simulation is not based on subjectivity or consciousness, but on a technologized, artificial modeling of human responses. Thus, AI constructs a simulated otherness, void of subjective content (identity) and intentionality. From a linguistic-philosophical perspective (Humboldt, Coseriu, etc.), the linguistic act presupposes a permanent openness to otherness, since the other is always a constitutive part of the common process of meaning-making. More specifically, in the linguistic act, there is no mere transmission of content from the speaker to the listener, and the listener is not the passive recipient of information; the linguistic act involves “a double cognitive productivity” (Trabant 2014, 433), a joint production of thought, through the assumption and internalization of the other's thought. Thus, individual subjectivity is constantly confronted with otherness, with the other, which is configured within its consciousness, through this process of joint creation of meaning. Alterity is thus implicitly a dimension of subjective consciousness, reiterating the synthesis between the subjective and the objective. But this authenticity of alterity is undermined by the new form of dialogical reporting proposed by artificial intelligence. Thus, in this paper we aim to analyze the way in which AI simulates the presence of an “other”, as well as the implications and risks that this simulation entails for our understanding of the authentic concept of alterity. AI does not simply reflect a crisis of alterity but requires a redefinition of paradigms and conceptual understandings.

Keywordsalterity, artificial intelligence, linguistic act, meaning, subjectivity.

Rezumat: În era actuală, marcată din ce în ce mai impetuos de emergența inteligenței artificiale, conceptul de alteritate cunoaște o transformare fundamentală. Inteligența artificială nu se rezumă doar la executarea unor sarcini algoritmice, ci simulează prezența unui celălalt capabil de conversație, de reacție emoțională și de adaptare contextuală. Însă, această simulare nu se bazează pe subiectivitate sau conștiință, ci pe o modelare tehnologizată, artificială a răspunsurilor umane. Astfel, IA construiește o alteritate simulată, vidă de conținut subiectiv (de identitate) și de intenționalitate. Din perspectivă lingvistico-filosofică (Humboldt, Coșeriu etc.), actul lingvistic presupune o permanentă deschidere spre alteritate, întrucât celălalt este mereu parte constitutivă a procesului comun de creare a sensului. Mai exact, în actul lingvistic nu se produce o simplă transmitere a unui conţinut de la vorbitor la ascultător, iar ascultătorul nu este cel care primeşte pasiv o informaţie, ci actul lingvistic presupune „o dublă productivitate cognitivă” (Trabant 2014, 433), o producere comună a gândirii, printr‐o asumare şi o interiorizare a gândirii celuilat. Astfel, subiectivitatea individuală este în permanență confruntată cu alteritatea, cu celălalt, care se configurează în interiorul conştiinţei sale, prin acest proces de creare comună a sensului. Așadar, alteritatea reprezintă implicit o dimensiune a conștiinței subiective, reiterând sinteza dintre subiectiv și obiectiv. Însă această autenticitate a alterității este subminată de noua formă de raportare dialogică propusă de inteligența artificială. Astfel, în textul de față ne propunem să analizăm modul în care IA simulează prezența unui „celălalt”, precum și implicațiile și riscurile pe care această simulare le determină în înțelegerea conceptului autentic de alteritate. IA nu reflectă doar o criză a alterității, ci impune o redefinire a paradigmelor și a accepțiunilor conceptuale.

Cuvinte‐cheie: alteritate, inteligența artificială, act lingvistic, sens, subiectivitate.

Sectiune
Limba română
Pagina
174
DOI
10.35923/QR.13.01.14