Identitate și dublură în comedia romană
Abstract: (Identity and Double in the Roman Comedy) The theme of personal identity, so important in Roman theater, is essentially evolving from Plautus to Terence, the two writers I am studying in this communication. With Plautus, the theme of the double primarily means the motif of the twins and the scene of qui-pro-quo, i.e. the confusion of the characters. The Plautine play Menaechmi proposes two twins as characters, separated since their birth, who find themselves again after much time. The title of he Bacchides play means „the two twin sisters Bacchis”, this being a reason for confusion. In the Miles gloriosus play, Philocomasium, in order to escape the soldier’s accuses, pretends it was her twin sister who was kissing young Pleusicles. The content of Terence’s plays is deeper: it is not the visual double, but the existential double that dominates. In the Phormio play, the character Chremes is living a double life: two families, two children in two different cities. Later appears the recognition (Gr. anagnoresis), after his nephew had secretly married his secret daughter. In another Terence’s comedy, the Eunuchus the double is achieved by the disguise of Chaerea into an eunuch. With Terence, the perception of the double identity is more intellectual than with Plautus. Despite all, Plautus enjoyed a great popular success in his age, while Terence’s activity was shadowed by the accuses of plagiarism and of lack of talent.
Keywords: comparison between Plautus and Terence, visual and existential double, characters’ identity.
Rezumat: Tema identității personale, foarte importantă în teatrul latin, evoluează în esență de la Plaut la Terențiu, cei doi autori de care mă voi ocupa în această comunicare. La Plaut, tema dublului înseamnă, înainte de toate, motivul gemenilor și, ca sursă de umor, scena qui-pro-quo-ului, confuzia între un personaj și altul. Piesa plautină Menaechmi are ca personaje doi frați gemeni, care s-au separat la naștere și care se regăsesc după multă vreme. Titlul piesei Bacchides înseamnă „surorile gemene Bacchis”, pe care ceilalți le confundă mereu. În piesa Soldatul fanfaron Philocomasium, pentru a scăpa de acuzele soldatului, pretinde că era sora sa geamănă, nu ea, cea care îl sărută pe tânărul Pleusicles. Problematica pieselor lui Terențiu este mult mai profundă și interiorizată: nu dublul aparent, adică dublul vizual predomina, ci dublul existențial - în piesa Phormio, personajul Chremes trăiește o viață dublă: două familii, doi copii, în două orașe diferite. Doar mai târziu se întâmplă recunoașterea (gr. anagnoresis), după ce nepotul său se căsătorise pe ascuns cu fiica sa secretă, adică verișoara sa primară. Într-o altă comedie a lui Terențiu, Eunuchus, dublul se manifestă prin deghizarea lui Chaerea în eunuc, pentru a intra în casa în care se găsea femeia iubită. Percepția asupra identității duble la Terențiu este mai intelectualizată decât la Plaut; în pofida micilor obstacole, Plaut s-a bucurat în epoca sa de un succes răsunător ca autor popular, în timp ce activitatea lui Terențiu a fost umbrită de acuzațiile de plagiat sau de denigrarea talentului său.
Cuvinte-cheie: comparație între Terențiu și Plaut, dublul vizual și dublul existențial, identitatea personajelor.
