Rezumat: Înzestrat cu un simţ rafinat al culorilor şi cu o atracţie deosebită pentru frumosul decorativ, Vergilius îmbină cu artă în opera sa materialele şi metalele preţioase, aurul (aurum), argintul (argentum), purpura (purpura, ostrum, murex), fildeşul (ebur, elephantus), marmura (marmor, Parius lapis), nestematele (gemmae) etc. – elemente ce se impun atenţiei prin însuşiri legate de ideea de grandoare, distincţie, podoabă, dar şi printr-un colorit specific, ele fiind purtătoare de sugestii cromatice. Obiectele acestea de preţ se reunesc în număr mare în descrierile vestimentare din opera vergiliană, căci poetul îşi zugrăveşte eroii în purpură şi aur (auro ostroque) şi decoraţi cu pietre scumpe (monile/ Bacatum, gemmis, iaspide fulva). Splendoarea regală a aurului, asociat cu argintul şi purpura, conferă strălucire şi interioarelor vergiliene, ce oferă spectacolul unei opulenţe pline de eleganţă şi rafinament. Efectul acestui tip de vocabular sporeşte însă mai cu seamă atunci când el este folosit ca material lexical în vederea alcătuirii unor portrete. Aurul şi argintul, purpura, pietrele preţioase, marmura şi fildeşul se îmbină în structuri metaforice ori comparative de o prospeţime şi un colorit cu totul aparte, care servesc la punerea în relief a farmecelor fizice, înfăţişate în tonuri encomiastice.