Confesiunile Ninei Cassian ca „melodie en dehors” a unei biografii de excepţie
Abstract: (Nina Cassian’s late confessions as an “en dehors melody” of an exceptional biography) Written as a triptych confession, Nina Cassian’s Memory as a Dowry reveals a very bold range of feminine themes, subsumed to the identity core. The most significant spectrum of motifs used both in the young woman’s diary and in the mature woman’s memoirs refers to a particular form of sexuality that shaped not only Nina’s private life, but also her socio-professional and artistic existence. Even the polyvalent education or the turbulent relation with the Communist Party is marked by the insatiable passion for life of this controversial woman that never stops to seek for the perfect partner, on a personal, but also a social or a political level. Surprisingly, until her late confessions, the octogenary diarist does not hesitate to define herself through sexuality or love and to name the last passion, met and lived with maximum intensity in the USA, “the en dehors melody of my life”. Of course, I will point out the fact that not only the affective fulfillment, but also the confession itself, could be perceived as such an exceptional biographical song. Analyzing its confessional reflection, I will follow the three axes around which is organized the unique ensemble, composed of the diary pages and the memoir annotations, written between 1975-1985, and 1987-2003: eroticism and socio-political engagement (both particularly visible in the first two volumes), respectively the aging exile, perceived as the last, definitively boundary of the being, which in her case is superimposed on the actual exile experience (in the last volume, entirely written after Nina’s establishment in the U.S.).
Keywords: memory, confession, personal identity, sexuality, social identity, femininity.
Rezumat: Construit ca o confesiune triptică, Memoria ca zestre a Ninei Cassian revelează o gamă foarte îndrăzneață de teme feminine, subsumate nucleului identitar. Cel mai semnificativ spectru de motive utilizat atât în jurnalul tinerei, cât și în memoriile femeii mature se referă la o formă particulară de sexualitate, care îi modelează nu numai viața privată, ci și existența socio-profesională ori cea artistică. Inclusiv educația polivalentă și legăturile sale turbulente cu Partidul Comunist sunt marcate de pasiunea nesățioasă pentru viață a acestei femei controversate, care nu se oprește niciodată din căutarea partenerului perfect, la nivel personal, dar și la nivel social sau politic. Surprinzător, până în confesiunile sale târzii, diarista octogenară nu ezită să se definească prin sexualitate ori iubire și să își numească ultima pasiune, întâlnită și trăită cu intensitate maximă în SUA, drept „melodia en dehors a vieții mele”. Desigur, voi sublinia faptul că nu numai împlinirea afectivă propriu-zisă, ci și mărturisirea în sine ar putea fi percepute ca un astfel de cântec biografic excepțional. Analizând reflectarea lui confesivă, voi urmări cele trei axe în jurul cărora se organizează ansamblul inedit, compus din paginile de jurnal și adnotările memorialistice, realizate în intervalele 1975-1985 și 1987-2003: erotismul și angajarea socio-politică (vizibile în special în primele două volume), respectiv exilul senectuţii ca ultim, definitiv hotar fiinţial, suprapus peste experienţei propriu-zis geografic (pe care îl tematizează ultimul volum).
Cuvinte-cheie: memorie, confesiune, identitate personală, sexualitate, identitate socială, feminitate.