Părintele Teofil Părăian – un „bătrânfrumos” (kalogeros): duhovnicul în spiritualitatea românească
Abstract: (The Father Teofil Părăian – a”beautiful-elder” (kalogeros): the spiritual father in the Romanian spiritulity) In this article, we intend to bring a small contribution to the knowledge of the Romanian Spirituality. More exactly, in this paper, we approach the issue of spiritual fatherhood in the theology of Father Teofil, one of Romanian most significant spiritual guide. The figure of the spiritual father has retained its full significance up to the present day in Romanian Orthodox. The monastic univers is one of the privileged places where were first developed and then applied the central aspects of the spiritual fatherhood. Therefore, I choose the figure of Father Teofil, the blind elder and confessor of Romania, a monk from the Sâmbata monastery. Although, he was a blind man, he was an enlightened man. Father Teofil was known for his ability to communicate the various themes of the spiritual life with clarity, wisdom and experience. According to Father Teofil, an authentic spiritual father has two gifts. The first is insight and discernment, the ability to perceive the secrets of another’s heart, to understand the hidden depths of which the other does not speak and is ussually unaware. The second gift of the spiritual guide is the ability to love others and to make others’ sufferings their own. Although, he was widely regarded as one of the most important figures in Romanian spirituality, the details of his theology have been relatively unknown, such that this paper wants to fill this gap.
Keywords: spiritual father, elder, monasticism, spirituality, ascetic authority.
Rezumat: În acest articol noi intenţionăm să aducem o mică contribuţie la cunoaşterea spiritualităţii româneşti. Mai exact, în acest studiu, noi abordăm problema paternităţii duhovniceşti în teologia părintelui Teofil, unul din cei mai semnificativi ghizi spirituali români. Figura părintelui spiritual şi-a păstrat în ortodoxia românească întreaga ei importanţă până în ziua de azi. Universul monastic este unul din locurile privilegiate în care au fost întâi de toate dezvoltate apoi aplicate aspectele centrale ale paternităţii duhovniceşti. Prin urmare, am ales figura părintelui Teofil Părăian, bătrânul orb şi duhovnicul României, un călugăr de la mănăstirea Sâmbăta. Deşi, el a fost orb, el a fost un om luminat. Monahul de la Sâmbăta era cunoscut pentru capacitatea lui de a comunica diverse teme ale vieţii duhovniceşti cu claritate, înţelepciune şi experienţă. Potrivit părintelui Teofil, un autentic părinte spiritual are două harisme. Prima este clarviziunea şi discernământul, altfel spus capacitatea de a pătrunde intuitiv până în realităţile tainice ale inimii celuilalt, de a înţelege lucrurile ascunse pe care nici măcar el nu le cunoaşte. A doua harismă a părintelui spiritual e capacitatea de a iubi pe ceilalţi şi de a-şi face ale sale suferinţele altora. Deşi, el a fost privit în întregime ca una din cele mai semnificative figuri din spiritualitatea românească, detaliile teologiei sale rămân relativ necunoscute, astfel încât acest studiu vrea să acopere acest gol.
Cuvinte-cheie: părinte spiritual, bătrân, monahism, spiritualitate, autoritate ascetică.
