Existau bariere cultural lingvistice sau graniţe religioase în Dacia Romană?

Abstract: Did Cultural-Linguistic Barriers and Religious Boundaries Exist in Roman Dacia? The significant loss of males in the kingdom of Decebalus, followed by the colonization of Trajan Dacia with elements ex toto orbe romano, resulted, according to many scholars, in the aggressive and almost immediate Romanization of the area. The occupation army of the Empire also contributed to this phenomenon, significantly influencing the whole economic, cultural and religious life of the province. However, it is not clear how profound and consistent this process of Romanization was at the level of the entire province. What was the real picture of the colonization? An important indicator of romanization are epigraphic sources, which have become more abundant lately, with the advance of archeological research. Of inscriptions, perhaps the most useful information for our subject is provided by votive monuments, since they confer a cultural, professional and even ethnic identity to the dedicator, unless they are erected out of a ‘duty of service’ to the official cults of the state. Sometimes inscriptions dedicated to a certain god occur in a very restricted area, possibly indicating a specific local phenomenon that should be traced back to traditions that precede Romanization. These regional differences may also be related to the phenomenon of colonization and displacement of barbaric populations, as well as to attempts by provincial administration to exploit economically a territory rich in natural resources.

Keywords: Romanization, settlers, Illyrian miners, Palmyrian archers, Moorish horsemen

Rezumat: Secătuirea regatului lui Decebal de bărbaţi, urmată de colonizarea Daciei traiane cu elemente ex toto orbe romano, a avut ca efect, în viziunea multor cercetători, romanizarea agresivă, aproape imediată a zonei. La acest fenomen a contribuit din plin şi armata de ocupaţie a Imperiului, care şi-a pus amprenta asupra întregii vieţi economice, culturale şi religioase a provinciei. Totuşi, nu este suficient de clar cât de profundă şi uniformă a fost această romanizare la scara întregii provincii? Care este tabloul real al colonizării? Un „barometru” esenţial în cercetarea romanizării sunt sursele epigrafice, care de la o vreme se tot înmulţesc odată cu avansul cercetărilor arheologice. Din această categorie a inscripţiilor poate cele mai valoroase informativ pentru tema aflată în discuţie sunt monumentele votive, deoarece ele oferă o identitate culturală, profesională sau chiar etnică dedicantului, dacă acestea nu fac parte dintre cele ridicate din „obligaţie de serviciu” faţă de cultele oficiale ale statului. Câteodată arealul de răspândire al inscripţiilor închinate unei divinităţi este foarte limitat, fapt care poate constitui un indiciu al unui specific local, impus de tradiţii mai vechi decât romanizarea. Aceste diferenţieri regionale au probabil legătură şi cu fenomenul colonizării şi al strămutării de populaţii barbare, dar şi cu efortul administraţiei provinciale de a exploata economic un teritoriu plin de resurse naturale.

Cuvinte cheie: romanizare, colonişti, mineri iliri,  arcaşi palmyrieni, călăreţi mauri