„Anatomia femeii ideale” în Roma antică

Abstract: (”The Anatomy of the Ideal Woman” in Ancient Rome) Being always the center of attention, eulogized by poets of all times, the feminine beauty has been differently perceived throughout the ages, since every period had had its own standards or criteria for defining physical perfection. Which were the exact aesthetical norms in ancient Rome? – the answer to this question will be pursued within the pages of the current paper, intended to offer an ”anatomy of the ideal woman” as reflected in the works of Latin writers, but also in the plastic arts. Thus, a major requirement has to do with corporeal chromatics which, according to public opinion at the time, must be colored in white-rosy hues, characteristic for the much desired lilies-and-roses mingling complexion: rosae fulgent inter sua lilia mixtae (Ovidius). Natural or feigned through various artificial makeups, this color, varying from candor to rubor, is accompanied in descriptions by details referring to the proportions of the feminine body, which is characterized by grace, slenderness, and the delicacy of its contours. On the other side, the hairstyle of such a beauty features long hair, loosely falling in rich waves (crines uberrimi), curly (flexi) and with color streaks – from shiny gold (aurum coruscans) to dark crow-like black (corvina nigredine). In all this chromatic variance there is a primary color: yellow, expressed through terms like: aurum, aurĕus, auricŏmus, flavus, flavens, fulvus, crocĕus. Bodily ”candor”1 and the fair-hair are associated in literary texts with bright eyes (like the stars, ut sidus) and a miniature mouth (oscŭlum) whose exquisite shape resembles the outline of statuary masterpieces. By accruing a series of such qualities, presented in superlatives, the feminine figure becomes the image of an ineffable beauty, whose perfection cannot be described in words: Nulla vox est quae formam eius possit comprehendere (Petronius).

Keywords: feminine beauty, corporeal chromatics, slenderness, hair, eyes, mouth, perfection

Rezumat: Aflată mereu în centrul atenției, cântată de poeții tuturor timpurilor, frumusețea femeii a fost percepută diferit de la o epocă la alta, dat fiind că fiecare perioadă și-a avut propriile standarde, propriile criterii de apreciere a perfecțiunii fizice. Care sunt aceste canoane estetice în spațiul Romei antice – iată o întrebare ce cată să afle un răspuns în paginile lucrării de față, lucrare menită să ofere o „anatomie a femeii ideale”, așa cum se reflectă ea în operele scriitorilor latini, dar și în artele plastice. Astfel, o primă cerință, fundamentală, se referă la cromatismul corporal, care, pentru a corespunde gusturilor vremii, trebuia să fie unul în tonuri alb-trandafirii, definitorii pentru mult râvnitul ten de crini și roze: rosae fulgent inter sua lilia mixtae (Ovidius). Naturală sau obținută prin diverse artificii cosmetice, culoarea aceasta, în nuanţe de candor şi rubor, se însoţeşte în descrieri cu detalii referitoare la proporțiile trupului feminin, ce se distinge prin grație, suplețe și gingășia contururilor sale. Pe de altă parte, podoaba capilară a unei atare frumuseți este părul lung, care se răsfiră în cosițe bogate (crines uberrimi), ondulate (flexi) și felurit nuanțate – de la auriul strălucitor (aurum coruscans) la negrul-corb (corvīna nigrēdĭne). În toată această varietate cromatică, există însă o culoare pre-dilectă: galbenul, iar termenii emblematici pentru aceasta sunt: aurum, aurĕus, auricŏmus, flavus, flavens, fulvus, crocĕus. „Candoarea”2 pielii și blondul pletelor se asociază, în textele literare, cu ochii strălucitori (ca stelele, ut sidus) și cu gura mică (oscŭlum), ce amintește, cu forma sa încântătoare, tiparele unor capodopere statuare. Cumulând un șir de asemenea calități, înfățișate la superlativ, imaginea feminină devine imaginea unei frumuseți desăvârșite, a cărei perfecțiune nu poate fi cuprinsă în limitele graiului omenesc: Nulla vox est quae formam eius possit comprehendĕre (Petronius).

Cuvinte-cheie: frumusețe feminină, cromatism corporal, suplețe, păr, ochi, gură, perfecțiune