Călătorie, montaj și vizualitate: Ambrogio Lorenzetti, Sala della Pace

Abstract: (Travel, Montage, and Visuality: Ambrogio Lorenzettiʼs Sala della Pace) The historical ways of building but also of representing the city and his territory have always made use of the montage technique, be it in different ways. The montage is a fundamental principle of structuring the space – be it real, imaginary/ideal, or a represented one – in the modernity as well as in old cultures. Rooted specifically in visual arts – Roman or Chistian mosaics, medieval maps, renaissance frescoes or cabinets of curiosities –, the montage becomes in time a common denominator not only for image composition but also of the image placement in space. Present in forms of both continuity and discontinuity of space or territory, the montage reveals itself in all ways of perception and understanding the world. It is in fact a „symbolic form” essential to a pluriperspectivic way of constructing the representation while narrating any story, experience, travel or depicting any landscape. As the montage it seems to have in modernity a disruptive, dramatic, and contradictory effect, in Antiquity, Medieval Age, or Rennaisance it functioned rather as an internal focus of the image, a logical and integrative one. This paper underlines thus the importance of the montage and its disposals − texts, images/frescoes, architectural spaces, landscapes − in the construction of the political iconographic program realized by Ambrogio Lorenzetti between 1338-1339 in the Council Room (Sala della Pace) of the City Hall of Siena (Italy).

Keywords: visual cultural studies, city, montage, visuality, Ambrogio Lorenzetti, Sala della Pace.

Rezumat: Modalitățile istorice de a construi și de a reprezenta orașul și teritoriul său au folosit dintotdeauna tehnica montajului, în diferite moduri. Montajul este un principiu fundamental în structurarea spațiului – real, imaginar/ideal sau reprezentat -, atât în modernitate, cât și în culturile vechi. Cu rădăcini specifice în artele vizuale – în mozaicuri romane sau creștine, hărți medievale, fresce renascentiste sau „cabinete de curiozități” –, montajul devine în timp un principiu comun nu doar pentru compoziția imaginii, ci și pentru plasarea imaginii în spațiu. Prezent și în continuitatea, și în discontinuitatea spațiului sau a teritoriului, montajul se regăsește în toate modalitățile de a percepe și de a înțelege lumea. Este de fapt o „formă simbolică” esențială pentru modul pluri-perspectivistic de a construi reprezentarea oricărei narațiuni, experiențe, călătorii sau de a reda un peisaj. În timp ce în în lumea modernă are mai curând efecte disruptive, dramatice și contradictorii, în antichitate, în evul mediu sau în Renaștere, montajul în imagine era focalizat, logic și integrativ. Această lucrare subliniază importanța montajului (text, imagine/ frescă, spațiu arhitectural) în construcția programului iconografic politic realizat de Ambrogio Lorenzetti între 1338-1339 în Sala Consiliului (Sala della Pace) din Palatul Public din Siena (Italia).

Cuvinte-cheie: studii culturale vizuale, oraș, montaj, vizualitate, Ambrogio Lorenzetti, Sala della Pace.

Sectiune
Istorie
Pagina
447