Bucureştiul din scrierile memorialistice şi ficţionale ale lui Mircea Eliade sub pecetea amintirii-imagine
Abstract: (The city of Bucharest in the memorialistic and fictional writings of Mircea Eliade, under the seal of memory-image) The purpose of this article is to outline the image that Bucharest has in the memorialistic and fictional writings of Mircea Eliade. First, we structured a theoretical picture of the relationship between remembering-image and memory. Thus, as the ancients observed, memories are often spoken of in the plural, as they precede memory. Moreover, Bergson identifies the “remembering-image”, a mixed phenomenon, an intermediate form between “imagining memory” and “repeating memory”, given that we can perceive the past only dynamically, not as pure memory, but to the extent in which it is actualized and transformed into a present image. It can be reproduced in writings or other artistic forms because essentially the duty of memory is to prevent forgetting. The city depicted by Mircea Eliade in Memoirs, Journal and literary texts overlaps with the concept mentioned above. For the historian of religions, Bucharest represents the center of his existential labyrinth, an axis of the world, to which he constantly refers, although geographically speaking, he is in other places. Thus one can identify a Bucharest lived directly, experienced in childhood, adolescence and maturity, evoked, reproduced, but also a space from which the writer detaches with the period of exile or experience in India, a city lived indirectly, recovered from memories and the stories of the others (collectively somewhat), as well as a produced, imagined Bucharest, reconstructed by associating old images in a new way, or one perceived by critics. I consider that this study is important because it immortalizes Mircea Eliade’s Bucharest under the seal of the relationship between remembering-image and memory.
Keywords: Bucharest, Henri Bergson, Mircea Eliade, hypostases, remembering-image.
Rezumat: Scopul acestui articol este de a contura imaginea pe care o are Bucureştiul în scrierile memorialistice şi ficţionale ale lui Mircea Eliade. Mai întâi, am structurat un tablou teoretic al relaţiei dintre amintirea-imagine şi memorie. Astfel, după cum observă anticii, despre amintiri se vorbeşte deseori la plural, acesteafiind premergătoare memoriei. Mai mult,Bergson identifică amintirea-imagine, un fenomen mixt, o formă intermediară între memoria ce imaginează şimemoria ce repetă, având în vedere că nu putem percepe trecutul decât dinamic, nu ca amintire pură, ci în măsura în care el se actualizează şi se trasformă într-o imagine prezentă. Aceasta poate fi reprodusă în scrieri sau în alte forme artistice pentru că în esenţă datoria memoriei este aceea de a împiedica uitarea. Oraşul înfăţişat de Mircea Elaide în Memorii, Jurnal şi textele literare se suprapune concepţiei amintite mai sus. Pentru istoricul religiilor, Bucureştiul reprezintăcentrullabirintului său existenţial, o axă a lumii, la care se raportează în permanenţă, cu toate că geografic vorbind se află în alte locuri. Astfel, se poate identifica un Bucureşti trăit direct, experimentat în copilărie, adolescenţă şi maturitate, evocat, reprodus, dar şi un spaţiu de care scriitorul se desprinde odată cu perioada exilului sau a experienţei din India, un oraş trăit indirect recuperat din amintiri şi din povestirile celorlalţi (colectiv oarecum), precum şi un Bucureşti produs, imaginat, reconstruit prin asociere de imagini vechi în manieră nouă sau unul perceput de critică. Consider că acest studiu este important pentru că imortalizează Bucureştiul lui Mircea Elaide sub pecetea relaţiei dintre amintirea-imagine şi memorie.
Cuvinte-cheie: amintirea-imagine, Bucureşti, Henri Bergson, ipostaze, Mircea Eliade.
