Hamartia – scurt itinerar lingvistic despre rătăcire
Abstract: (Hamartia – Short Language Itinerary about Wandering) Hamartia, verbum viator, is included in the category of the itinerant lexical elements that are traveling throughout the historical stages of the Greek language, as a consequence of a permanent dynamic of their significance. The diachronic route, usually triggered by a linking process of the intra-/ extra-linguistic factors, attends a predictable concrete – abstract line and registrates important conversions of the initial semic formula. Our approach focuses on analyzing the semantic process of restriction, together with that of degradation of the meaning, indentifying primarly the way the archelexem ἁμαρτία is comprised into the TO KAKON assembly. Despite its fluidity and its semantic inflections, we may notice the constant presence of a static and invariant core of its content, with a pejorative significance that can be recognized in the prototype meaning: that of error. This central meaning is, the way we shall see, acquired by all its hyponimic hypostasis. The physical or psychic occurences of EVIL are, in fact, mistakes, errors from the right path – a fundamental concept of the classical forma mentis.
Keywords: language dynamics, Greek language, diachronic semantics, hamartia, sin.
Rezumat: Hamartia, verbum viator, intră în categoria elementelor lexicale itinerante care străbat, în permanenta dinamica a semnificaţiei lor, etapele succesive ale limbii eline. Parcursul diacronic, cel mai adesea declanşat de convergenţa factorilor intra-/ extra-lingvistici, urmează previzibil traiectoria concret – abstract, fiind marcat de reconfigurări ale formulei semice iniţiale. În cazul nostru, este vorba despre activarea procesului de restrângere/ specializare, dublat de cel al evaluării negative a sensului, care determină încadrarea arhilexemului ἁμαρτία în categoria TO KAKON. Indiferent de fluctuaţiile semantice înregistrate, există însă la nivelul structurii de conţinut, un nucleu stabil, invariabil, cu o nuanţă constantă peiorativă, recognoscibilă în semnificaţia prototipică rătăcire, actualizată în toate ipostazele hiponimice ulterioare. Manifestările RĂULUI, fie ele sufleteşti sau trupeşti sunt, în esenţă, rătăciri de la cale - reper conceptual fundamental al structurilor mentale clasice.
Cuvinte-cheie: dinamica limbii, limba greacă, semantica diacronică, hamartia, păcat.