Jocuri, sărbători și spectacole în timpul lui Titus Maccius Plautus și Carlo Goldoni
Abstract: (Representations, Festivals and Performances in Titus Maccius Plautus and Carlo Goldoni’s Time) In this paper I want to present the Romanian people’s preference for representations, festivities and performances. The idea of representations appeared since the ancient times in Romans, but these were religious ceremonies dedicated to gods. The most frequent occasions of entertainment could be found in ludi Romani or ludi Magni. The noun ludus denominates representations with official and religious features or funeral ceremonies. During the representations there were: wagon rides, nautical fights, gladiator and animal fights. In ludi Megalenses there were also stage plays. The Romanians displayed a particular attraction for everything that was visual, namely everything that was a show. In the third century before Christ the first stage plays appeared and the most appreciated ones were the comedies. The dramatic poet, Plaut, uses his characters inspired from the popular farces. These are in a continuous movement and they engage the public through actions building an authentic “show in a show”. The same exuberant atmosphere is found in Carlo Goldoni plays. The difference consists in the fact that anciently the games and popular performances were the base of the stage plays, while Goldoni wrote some plays for carnival shows. In Venice, the carnival performance allowed anybody to participate due to the masks. The dramatist continues the comedy, which is a testimony of Latin tradition consistency in the Italian literature, namely we find the same farces and satires like in the plautian’s comedy. The two dramatists appeared on the universal theatre scene presenting well defined characters and themes inspired from real life, according to Erasmus’s principle that the world is a comedy.
Keywords: representation, festivity, performance, theatre, comedy.
Rezumat: În lucrarea de față îmi propun să prezint preferința poporului roman pentru jocuri, serbări și spectacole. Ideea de jocuri a existat la romani din cele mai vechi timpuri, dar acestea erau ceremonii religioase consacrate zeilor. Cele mai frecvente ocazii de distracție le găseau în ludi Romani sau ludi Magni. Substantivul ludus denumește jocuri cu caracter oficial, religios, sau ceremonii funerare. În timpul jocurilor se desfășurau curse de care, bătălii navale, lupte de gladiatori și cu animale. În cadrul ludi Megalenses aveau loc și reprezentații teatrale. Poporul roman manifesta o atracție deosebită pentru tot ce era vizual, adică tot ce era spectacol. În secolul al III-lea î. Hr. au apărut primele piese de teatru, iar cele mai apreciate au fost comediile. Poet dramatic, Plaut, folosește personajele inspirate din farsele populare. Acestea sunt în continuă mișcare și antrenează prin intervenții publicul formând un adevărat ,,spectacol în spectacol”. Aceeași atmosferă de exuberanță se regăsește în piesele lui Carlo Goldoni. Diferența constă în faptul că în antichitate jocurile și spectacolele populare stau la baza pieselor de teatru, pe când Goldoni a scris unele piese pentru serbările din carnaval. În Veneția, spectacolul carnavalesc îngăduia oricui să participe datorită măștilor. Dramaturgul continuă comedia, ceea ce este o mărturie a continuității tradiției latine în literatura italiană, adică regăsim aceleași farse și satire ca și în comedia plautină. Cei doi dramaturgi au apărut pe scena teatrului universal prezentând personaje bine caracterizate și teme luate din viața reală, conform principiului lui Erasmus că ,,lumea e o comedie”
Cuvinte-cheie: joc, serbare, spectacol, teatru, comedie.
