Inscripţiile militare din Dacia romană. Între artă, religie şi ideologie
Abstract: (Soldiers’ Inscriptions from Roman Dacia – Between Art, Religion and Ideology) The soldiers are in Dacia, as in the Roman world, a particular social group, among others due to its major role played in the process of Romanization. Definitely serving this purpose, all military acts and gestures were, at least formally, subordinated to imperial ideology with a few basic elements: the fort, a symbol of Rome at the borders, religious microcosm, enclave of morality and romanity; the uniform with its parts; the oath of allegiance. Soldiers complied with imperial cult and flags cult. All terms of the formal institutional Roman army (including the religious one) are rigorous and standardized, studies on military religion differentiating religio militum from religio castrensis. In a previous study (Atalia Stefanescu-Oniţiu, Religion of the soldiers from Roman Dacia, Ed Excelsior Art, Timisoara, 2009) we said that "Beyond the religious policy of the Roman state, the individuals had their own religious life, inside the camps or in the civilian settlements, once their obligations to the state were accomplished ". The present analysis will focus on the military monuments from an artistic point of view, to see to what extent they reflect a certain standard or required rigor or we can identify a personal touch and artistic taste of the soldiers (army art / soldiers’ art).
Keywords: Roman Army, religion, art, epigraphic monument, ideology.
Rezumat: Militarii reprezintă în provincia Dacia, ca de altfel în întreaga lume romană, o categorie socială deosebită, printre altele şi prin rolul major pe care l-au avut în cadrul procesului de romanizare. Servind în mod categoric acestui scop, toate actele şi gesturile militarilor erau, cel puţin la nivel formal, subordonate ideologiei imperiale prin câteva elemente fundamentale: castrul, simbol al Romei la frontiere, microcosmos religios, enclavă de moralitate şi romanitate; uniforma cu părţile sale componente; jurământul de credinţă, depus de orice militar la intrarea în serviciu şi reînnoit anual la data de 3 ianuarie. Militarii aveau obligativitatea respectării cultului imperial şi al stindardelor. Tot ceea ce ţine de domeniul formal, instituţional al armatei romane (inclusiv pe plan religios) este riguros şi standardizat, studiile privind religia militarilor diferenţiind de altfel religio militum de religio castrensis. Dacă anterior (în Atalia Ştefănescu-Oniţiu, Religia militarilor din Dacia romană, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2009) apreciam că „dincolo de politica existentă pe plan religios, promovată de statul roman prin conducerea provincială, am putut observa că indivizii au şi o viaţă religioasă proprie, desfăşurată în castru sau aşezările civile, odată ce obligaţiile faţă de stat au fost îndeplinite”, în prezentul studiu vom analiza monumentele militarilor din punct de vedere artistic, pentru a vedea dacă acestea reflectă o anume standardizare sau rigurozitate impusă sau putem identifica nota personală şi gustul artistic al militarilor (arta armatei/arta soldaţilor).
Cuvinte cheie: Armata romană, religie, artă, monument epigrafic, ideologie.
