Fragmentarea construcţiei subiectului şi a compoziţiei în Trei dinţi din faţă de Marin Sorescu
Abstract: Fragmentarism – as a main feature of Postmodernism – is related to the fact that reality itself is not a logical unravelling of events, governed by people that can be easily labelled, with predictable reactions and an already-planned evolution. Marin Sorescu “tries to characterize life as he perceives it: without a visible logic, impossible to be subdued to reason” (M. Ungheanu), and thus he portrays reality either in colour, or in pencil, through words in broken sequences. We want to highlight in this paper that the novel Trei dinţi din faţă is a fragmented construction, made up of a puzzle of narrative sequences that could very well function as descriptive autonomous narratives, and thus to demonstrate that Marin Sorescu is also a Postmodernist, or even mainly a Postmodernist.
Keywords: fragmentarism, Postmodernism, novel, reinterpretation, alternative enframing.
Rezumat: Fragmentarismul – trăsătură definitorie pentru postmodernism – se explică prin faptul că realitatea nu este o succesiune ordonată de evenimente, patronate de oameni încadrabili în tipologii, cu reacţii previzibile şi o dezvoltare programată. Marin Sorescu „încearcă să caracterizeze […] viaţa aşa cum o înţelege: fără o logică evidentă [subl. n. – E. C.], fără putinţa de a fi supusă raţiunii” (M. Ungheanu). Fotografierea (surprinderea secvenţială), fie prin culoare, fie grafic, prin creion sau litere, a unor realităţi caracterizează opera lui Marin Sorescu. Ne propunem să arătăm în această lucrare că fragmentarea construcţiei prin introducerea unor secvenţe narative, care pot funcţiona ca pasaje descriptive autonome sau ca povestiri independente, caracterizează romanul Trei dinţi din faţă, demonstrând astfel că scriitorul Marin Sorescu este şi postmodern sau chiar, mai degrabă, postmodern.
Cuvinte-cheie: fragmentarism, postmodernism, roman, reinterpretare, reîncadrare.
