Expresii ale interculturalității în opera lui Dimitrie Cantemir
Abstract: (Expressions of Interculturality in Dimitrie Cantemir’s Work) Historians refer to Dobrudja on two main aspects: as a peripheral area and of strategic importance of the Ottoman Empire on the one hand, and as a commercial area, with intense movement of goods through seaports, on the other hand. We are not concerned here with these intensively researched aspects, but we focus on the information that Cantemir offers on the daily life of the Turks and Tartars of Dobrudja, at the end of the 17th century. This paper aims to synthesize and analyze the various opinions of Dimitrie Cantemir, regarding the Muslim population in Dobrudja, from a historical and cultural point of view. The prince records and mentions in several of his works, elements of religious syncretism between Christians and Muslims în this area. Mixed religious practices are local phenomena organized in peripheral spaces, usually in connection with a local saint, outside the cities and villages, i.e. outside the attention of political and religious authorities. Another characteristic of this type of behavior is that the division of the holy place is not a common practice, but conditioned by a local tradition, which erases religious boundaries and is established in a certain space and time, in a community that has lived together for a long period of time. References to Muslims living in Dobrudja transgress Cantemir’s entire historical works, providing valuable information on everyday life, religion, specific architecture, as well as on interethnic and confessional relations in Dobrudja, at the end of the 17th century.
Keywords: religious syncretism, Dobrudja, interethnic relations, intercultural communication.
Rezumat: Istoricii se referă la Dobrogea sub două aspecte principale: ca zonă periferică și de importanță strategică a Imperiului Otoman, pe de o parte, și ca zonă comercială, de intensă circulație a mărfurilor prin porturile maritime, pe de altă parte. Nu ne preocupă aici aceste aspecte intens cercetate, ci ne vom opri asupra informațiilor pe care Cantemir le oferă asupra vieții cotidiene a turcilor și tătarilor dobrogeni, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Această lucrare își propune să sintetizeze și să analizeze opiniile variate ale lui Dimitrie Cantemir, privitoare la populaţia musulmană din Dobrogea, sub aspect istoric şi cultural. Principele înregistrează şi menţionează în mai multe dintre lucrările sale, elemente de sincretism religios între creştinii şi musulmanii dobrogeni. Practicile religioase mixte sunt fenomene locale organízate în spaţiile periferice, în legătură de regulă, cu un sfânt local, în afara oraşelor şi satelor, adică în afara atenţiei autorităţilor politice şi religioase. O altă caracteristică a acestui tip de comportament este că împărţirea locului sfânt un este o practică uzuală, ci condiţionată de o tradiţie locală, care şterge frontierele religioase şi se instaurează într-un anumit spaţiu şi timp, într-o comunitate care a convieţuit o perioadă îndelungată. Referirile la dobrogenii musulmani transgresează toată opera istorică a principelui, oferind informaţii preţioase asupra vieţii cotidiene, religiei, arhitecturii specifice, precum şi asupra raporturilor interetnice şi interconfesionale dobrogene, de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
Cuvinte-cheie: sincretism religios, Dobrogea, relații interetnice, comunicare interculturală.
