De la Privilegiu la Universalitate: Criza cetățeniei în Imperiul Roman și reforma Edictului de la Caracalla

Abstract: (From Privilege to Universality: The Crisis of Citizenship in the Roman Empire and the Reform of the Edict of Caracalla) The paper explores the journey from a society in which citizenship was an exclusive privilege to a society in which citizenship became a universal right, but also a source of conflicts and reassessments of the citizen's status in the context of political and social changes in the Roman Empire. In the Roman context, citizenship was initially a privilege granted to certain social classes, cities or selected groups, often with special benefits such as legal protection, tax rights or participation in certain functions. This meant that only a small part of the population had full rights, while the rest of the inhabitants were subject to limited rights. The reforms of the time of Emperor Caracalla, especially the Edict of 212 AD, marked a radical change, extending the right of citizenship to all free inhabitants of the empire. Thus, citizenship was no longer an exclusive privilege, but became a universal notion, applicable to all citizens, contributing to the consolidation of imperial unity and identity. The disputes and tensions generated by this universality represented a crisis in the meaning and attributions of citizenship within the Empire. The reform of the Edict of Caracalla in 212 A D, also known as the Constitutio Antoniniana, represented a crucial moment, as it granted Roman citizenship to all free provincials. Thus, the process of inclusion was not only an administrative measure, but also a step towards the creation of a common civic identity, promoting the unity and cohesion of the Empire. 

Keywords: privilege,universality,citizenship,RomanEmpire,inclusivity.

Rezumat: Lucrarea  explorează parcursul  de  la  o  societate în  care  cetățenia era  un  privilegiu exclusivist la o societate în care cetățenia devine un drept universal, o sursă de conflicte  și reevaluări  ale  statutului cetățeanului  în  contextul schimbărilor  politice  și sociale ale  Imperiului  Roman. În  contextul  roman, cetățenia  era  inițial un  privilegiu acordat anumitor clase sociale, orașe sau grupuri selecte, adesea cu beneficii speciale precum protecția legală, drepturi fiscale sau participare pentru anumite funcții. Aceasta înseamna că doar o  parte  restrânsă a  populației  avea drepturi  complete,  iar restul locuitorilor erau supuși unora limitate. Reformele din timpul împăratului Caracalla, în special Edictul  din  212 d.Hr.,  au  marcat o  schimbare  radicală, extinzând  dreptul  de cetățenie pentru  toți  locuitorii liberi  ai  imperiului. Astfel,  cetățenia  nu mai  era  un privilegiu exclusivist,  ci  devenea o  noțiune  universală, aplicabilă  tuturor  cetățenilor, contribuind  la consolidarea  unității  și identității  imperiale. Disputele  și  tensiunile generate  de această  universalitate  au reprezentat  o  criză în  înțelesul  și atribuțiile cetățeniei  din  cadrul Imperiului.  Reforma  Edictului de  la  Caracalla din  212  d.Hr., cunoscută  și sub  numele  de Constitutio  Antoniniana,  a constituit  un  moment crucial,   deoarece  a conferit  cetățenie  romană tuturor  provincialilor  liberi. Astfel,  procesul  de incluziune nu a fost doar o măsură administrativă, ci și un pas spre crearea unei identități civice comune, promovând unitatea și coeziunea Imperiului. 

Cuvinte-cheie:privilegiu, universalitate, cetățenie, Imperiul Roman, inclusivitate.

Sectiune
Limba şi literatura latină
Pagina
118
DOI
10.35923/QR.13.01.09