Rezumat: Tema principală a acestei lucrări o reprezintă importanţa traducerii dintr-o limbă clasică în limba română. Istoria noastră ne oferă un număr masiv de autori şi de redări textuale din latină, ceea ce demonstrează faptul că această limbă a constituit o preocupare majoră pentru mulţi cercetători. Pe teritoriul românesc, limba latină a reuşit întotdeauna să-şi inspire traducătorii. Vom explica importanţa echivalării din latină în română şi motivul pentru care este diferită faţă de celelalte idiomuri. Vom demonstra în această lucrare că a traduce din latină nu este altceva decât o operă de artă. Pe parcursul lucrării, conform lui M. Stăureanu, care este autorul unui impresionant Dicţionar Român-Latin, vom descrie câteva principii prin care sunt caracterizate cele două limbi. Într-o ordine cronologică, vom discuta despre cei care au tălmăcit în română unul din cei mai de seamă autori de limbă latină – Vergilius – şi ce anume defineşte stilul lor unic în literatura noastră. Din această listă extrem de consistentă, am selectat opt traducători români care l-au tălmăcit pe Vergilius şi, oferind o serie de exemple din Eneida, vom încerca să demonstrăm că deşi aceşti autori diferiţi l-au interpretat pe Vergilius într-un mod diferit, nu au vrut altceva decât să transmită acelaşi mesaj al textului original. Vizând o serie de aspecte ale traducerii unui text, vom analiza soluţiile în limba română ale pasajelor alese şi de asemenea vom identifica prin ce particularităţi aceşti autori au rămas fideli textului latin.