Personalităţi româneşti în discursul de amvon la monahul Nicolae Delarohia
Abstract: (Romanian personalities in the pulpit speech at Nicholas Delarohia monk). Monk Nicolae Steinhardt's volume, Giving you will acquire. Words of faith, since the first edition (1992) entered into the consciousness of many readers as an essayist and a royal crowning of all known writings critic and essayist (original Hebrew) is christened in the Jilava prison and he was monk at Rohia Monastery of Maramures . In other words, posthumous volume is a compilation of his theological thought , the author becoming an exemplary living and witnessing orthodoxy that has chosen. In this analysis we try to reconsider the theological and cultural point of view simultaneously, the way, beeing a monk (16 August 1980), Nicolae Steinhardt introduced in his speech terms and ideas, notions and synthesis twinned inspoken sermons from the monastery church's pulpit. Otherwise said, there are cultural references totaling the names of many personalities of space of Romanic expression, both in Romania and in Europe; artistic valences are highlightened at the expression level by cultivating paradox and balance of the interdisciplinary content, guaranteed by the name gallery from the volume. Although quoting is sometimes surprising and antagonizes the lecturer at a first connection with the text, the multitude of ideas germinated from this method reveals the unique and conqueror style of monk Nicolae Steinhardt: from Antim Ivireanul to Ion Creangă, from Mircea Eliade or Cioran to poets as Lucian Blaga, from artists such as Constantine Brancusi and theologians as Reverend Father Dumitru Stăniloae or Cleopa Ilie. The analyzed texts are in the range of 1980-1989 and coincide with the monastic period of its existence, which consents also a (re)interpretation of the relationship between culture and spirituality, Romanism and personal confession in a determined historical context.
Keywords: essay, Christianity, culture, confession, personalities.
Rezumat: Volumul monahului Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credinţă, încă de la prima ediţie (1992) a intrat în conştiinţa multor cititori ca un regal eseistic şi o încununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic şi eseist (de origine evreu) încreştinat în închisoarea e la Jilava şi călugărit la Mănăstirea Rohia din Maramureş. În altă ordine de idei, volumul postum reprezintă şi o sinteză a textelor şi a gândirii sale teologice, autorul devenind o exemplaritate în trăirea şi mărturisirea ortodoxiei pe care a ales-o. În analiza de faţă încercăm să reconsiderăm punctul de vedere teologic şi cultural simultan, modul în care, monah fiind (din 16 august 1980), Nicolae Steinhardt a introdus în discursul său termeni şi idei, noţiuni şi sinteze îngemănate în predici rostite de pe amvonul bisericii mănăstireşti. Alfel spus, există referinţe culturale ce însumează numele multor personalităţi ale spaţiului de expresie romanică, atât în România, cât şi în Europa; sunt evidente valenţe artistice la nivelul expresiei prin cultivarea paradoxului şi echilibrul de conţinut al interdisciplinarităţii garantat de galeria numelor din volum. Deşi citarea este uneori surprinzătoare şi contrariază lectorul la o primă conectare cu textul, multitudinea ideilor germinate din această metodă denotă stilul inedit şi cuceritor al monahului Nicolae Steinhardt: de la Antim Ivireanul până la Ion Creangă, de la Mircea Eliade ori Emil Cioran până la poeţi ca Lucian Blaga, de la artişti precum Constantin Brâncuşi şi teologi ca părintele Dumitru Stăniloae ori Cuviosul Cleopa Ilie. Textele analizate sunt cuprinse în intervalul 1980-1989 şi coincid cu perioada monastică a existenţei sale, fapt care consimte şi o (re)interpretare a relaţiei dintre cultură şi spiritualitate, românism şi mărturisire personală într-un context istoric determinat.
Cuvinte-cheie: eseu, creştinism, cultură, mărturisire, personalităţi.
