Pedeapsa cu moartea. Privilegiu pentru unii. Supliciu pentru alții

Abstract: (Death Punishment. Privilege for Some, Torture for Others) The right of life is the most representative attribute of human being, is absolute and immutable, that identifies human in the entire ecosystem where he lives as a creator of civilization and culture. The issue of capital punishment (re)brings to light in an allusive/metaphorical way the epic of the ”evil from the box”. No matter how many times it will be closed with the lock of evidence provided by transparent facts and statistics, it will always break through, nourished by traditions and customs which are generated by an unconscious and irrational belief. Thus, we ask ourselves the recurring question whether the death penalty really belongs to an irreversibly assumed past or, it is changed imperceptibly into the uncertain present and into a dark future. The present research aims to bring into discussion, in various aspects the capital punishment and how has been approached by great intellectuals of the world and, starting from them, how was reverberated in the Romanian space, that abolished it, in the 19th century, which ensured Romania a flourishing place in the world. The reactivation in the collective memory of this controversial punitive element rises in the human’s mind various questions meant to search the answers that are indispensable in a future when life is perceived beyond its biological connotations, as the highest goal of humanity.

Keywords: death, capital punishment, memory, evolution, torture.

Rezumat: Dreptul la viață este cel mai reprezentativ atribut al ființei umane imuabil și absolut, ce uniciziază omul în întreg ecosistemul în care trăiește drept creator de cultură și civilizație. Chestiunea pedepsei capitale (re)aduce la lumină în mod aluziv/metaforic epopeea „diavolului-din-cutie”. Indiferent de câte ori va fi închis cu zăvorul dovezilor furnizate de fapte transparente și statistici, el va răzbi mereu, hrănit de tradiții, cutume generate de un crez inconștient și irațional. Astfel, ne punem întrebarea recurentă dacă pedeapsa cu moartea aparține într-adevăr unui trecut ireversibil asumat sau se transpune, pe nesimțite, în prezentul nesigur și într-un viitor întunecat. Cercetarea de față își propune să aducă în discuție, sub diverse aspecte, regimul pedepsei cu moarte și modul de abordare a acesteia la marii învățați ai lumii și, pornind de la aceștia, cum s-a reverberat în spațiul românesc care a abolit-o, în mod triumfător, în secolul al XIX-lea, asigurând României din vremea Marii Uniri un loc înfloritor la nivel universal. Reactivarea în memoria mentalului colectiv al acestui element punitiv controversat trezește în mintea omului diferite întrebări menite să caute răspunsurile ce stau la baza unui viitor în care viața e privită dincolo de conotațiile sale biologice, este chiar finalitatea cea mai înălțătoare a umanității.

Cuvinte-cheie: moarte, pedeapsă capitală, memorie, evoluție, tortură.

Sectiune
Istorie și studii culturale
Pagina
50
DOI
10.35923/QR.09.03.05