Virtuțile practice ale înțeleptului la Cicero
Abstract: (The Practical Virtues of the Sage in Cicero). In his writings, Cicero delineates a portrait of the sage in two instantiations: the contemplative and the practical one. The Latin writer’s eclectic philosophical spirit and his traditional moral attitude are to be found in the description of the sage-philosopher or sage-man of action. In his treatises of moral practice, Cicero designates important historical characters for the practice, in real life, of the ideal of wisdom put forth in his theoretical studies. Hence the mentioning in his discourses of such characters as Scipio Aemilianus, Laelius, Scipio Africanus, Cato Maior, whose bottomline thinking was effectiveness of action. Starting from the concept of humanitas, the writer draws up the profile of the vir bonus et sapiens, which included any of his dialogues characters. Through reconciling contemplation with action, Cicero correlates sapientia with several fundamental social and political concepts such as lex, societas, iustitia, utilitas. This is the perfect context for the setting up of a debate about the perfect city, the best form of governance, about the best statesman, the perfect legislation or the effective duty
Keywords: Sapientia, moral practice, action, Prudentia, character.
Rezumat: Cicero alcătuieşte în scrierile sale un portret al înţeleptului în cele două ipostaze: contemplativă şi practică. Spiritul filosofic eclectic şi atitudinea morală tradiţională a scriitorului latin se regăsesc în descrierea înţeleptului-filosof sau a înţeleptului-om de acţiune. În tratatele de morală practică, Cicero desemnează importante personaje istorice care să exerseze în viaţa practică idealul sapienţial propus în tratatele teoretice. De aceea, apar în discursuri Scipio Aemilianus, Laelius, Scipio Africanus, Cato Maior sau alţi cunoscuţi reprezentanţi ai Cercului Scipionilor, a căror coordonată de gândire era eficacitatea acţiunii. Pornind de la conceptul de humanitas, scriitorul realizează profilul acelui vir bonus et sapiens, în care se pot regăsi oricare dintre personajele dialogurilor sale. Punând în acord contemplaţia şi acţiunea, Cicero corelează cu sapientia câteva concepte sociale şi politice fundamentale: lex, societas, iustitia, utilitas. În acest context este potrivit să dezbată despre cetatea ideală, despre cea mai bună formă de guvernământ, despre cel mai bun conducător, despre legislaţia perfectă ori despre îndatorirea eficientă.
Cuvinte-cheie: sapientia, prudentia, morală practică, acțiune, personaj.