Ne(mai)uitarea – expresie lingvistică și construcție textuală în poezia lui Traian Dorz
Abstract: (Ne(mai)uitarea – linguistic expression and textual construction in the poetry of Traian Dorz) Our paper’s aim is to take into consideration the textual construction (and, implicitly, the linguistic expression) of the concept ne(mai)uitare (unforgetfullness), as it appears conveyed in some representative lyrical creations of Traian Dorz – a contemporary Romanian author whose work represents, undoubtedly, the fruit of some spiritual experiences that decisively marked his existential path. Besides, the relationship of the human being with God (in the dimension of the terrestrial, but also from the perspective of eternity) remains a constant theme in this work dedicated to His unicity, the amazing feeling of permanence that characterises His presence, in connection with which everything is constantly situated on the coordinates anchored in the individual or collective memory. As a result, we will have in view the fact that such poetical confessions are contextually materialised in several ways, through the means of some structures including elements from this semantic field, of some nominal groups and of some verbal phrases with expressive values that come to build, in the complex vision of the author, the image of unforgetfullness – ne(mai)uitarea –, it equally implying living and confession, artistic creation and spirit of sacrifice, communication with God and with his fellows.
Keywords: mystical-religious poetry, semantic field, Grammar, Stylistics, Traian Dorz.
Rezumat: Lucrarea noastră îşi propune să ia în discuţie construcția textuală (și, implicit, expresia lingvistică) a conceptului de ne(mai)uitare, așa cum apare el reflectat în câteva dintre creațiile lirice reprezentative ale lui Traian Dorz – un autor român contemporan a cărui operă reprezintă, indubitabil, rodul unor experiențe spirituale ce i-au marcat în mod decisiv traseul existențial. De altfel, relația ființei umane cu Dumnezeu (în dimensiunea teluricului, dar și în perspectiva eternității) rămâne o temă constantă a acestei opere consacrate unicității Lui, sentimentului uluitor al permanenței ce caracterizează prezența Sa, în legătură cu care totul se situează constant pe coordonatele fixării în memoria individuală ori colectivă. În consecință, vom avea în vedere faptul că asemenea confesiuni poetice se concretizează contextual în diverse maniere, prin intermediul unor structuri incluzând elemente din acest câmp semantic, al unor grupuri nominale și al unor sintagme verbale cu valențe expresive care vin să contureze, în viziunea complexă a autorului, imaginea ne(mai)uitării, ea implicând, în egală măsură, trăirea și mărturisirea, creația artistică și spiritul de sacrificiu, comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii săi.
Cuvinte-cheie: poezie mistico-religioasă, câmp semantic, gramatică, stilistică, Traian Dorz.
