Inechități analitice în muzicologia românească postcomunistă – Cazul compozitorului Nicolae Brânzeu
Abstract: (Analytical inequities in post-communist Romanian musicology – The case of the composer Nicolae Brânzeu) This article is the edification on some serious documentation problems, and some erroneous nuances of interpretation, which were cultivated ostentatiously in a considerable part of the Romanian musicology researches in the post-communist period. The extension of some unwritten laws after 1989, not at all desirable, determines us to focus our attention on a particular situation. We will reveal the inequitable analysis of the composer and conductor Nicolae Brânzeu (1907-1983), whose indissoluble instant of death, which goes far beyond a quarter of a century, made him remain only a vague memory in the consciousness of the contemporary world. Our objective is to rectify some pieces of information of dubitable probity, which either portray Nicolae Brânzeu as a “show off” in order to denigrate his entire creation - partly awarded by George Enescu, or do not credit his merits - founder of two cultural institutions in Romania - or deride his ordeal of ostracization. In front of some musicologists who have become a reference under the arch of time, any deviation from them will seem difficult to dismantle, but not impossible... Naturally, the question will arise whether we are entitled to open sensitive topics such as the influence of politics in music and the unveiling of extravagant parades of articles aimed at minimizing and accusing an artist. Although a real culture of secrecy developed in front of the stifled analytical politicizations for a long time, the lack of respect for truth and value can no longer persist in 2021. Using distinct data, the article reveals the precise dimension of misinformation perpetuated for more than 70 years. At the cost of displaying it, we offer monitoring of what was written, verifying the truth and consolidating it, reporting dissonances and discontinuities when they exist. And here they are, not at all a few...
Keywords: Brânzeu, Communism, persecution, ostracism, Union of Composers.
Rezumat: Articolul reprezintă o edificare asupra unor probleme grave de documentare și a unor nuanțe de interpretare eronate, care au fost cultivate cu ostentație, în o parte considerabilă a cercetărilor muzicologiei românești din perioada postcomunistă. Extensia unor cutume, deloc de dorit, după anul 1989, ne determină să ne îndreptăm atenția către o situaţie particulară. Vom dezvălui inechitabila analiză orânduită asupra compozitorului și dirijorului Nicolae Brânzeu (1907-1983), a cărui indisolubilă clipă a morții, ce depășește cu mult sfertul de veac, a făcut ca acesta să rămână doar o vagă amintire în conștiința lumii contemporane. Obiectivul nostru este de a rectifica unele informații de o probitate îndoielnică, ce fie îl portretizează pe Nicolae Brânzeu ca pe un „teribilist” cu scopul de a îi denigra întreaga creație – în parte premiată de George Enescu, fie nu îi creditează meritele – fondator a două instituţii de cultură din România, fie îi duc în derizoriu supliciul ostracizării. În fața unor muzicologi, deveniți, sub cupola timpului, de referință, orice deviere a acestora va părea greu demontabilă, dar nu imposibilă... Firesc, se va pune problema dacă suntem îndreptăţiţi să deschidem subiecte atât de sensibile precum influenţa politicului în viața muzicală și deconspirarea extravagantelor defilări de articole ce au avut că scop minimalizarea și blamarea unui artist. Cu toate că, mult timp, s-a dezvoltat o adevărată cultură a secretului în fața încorsetatelor politizări analitice, în anul 2021, lipsa de respect față de adevăr și valoare nu mai poate să persiste. Articolul demască prin date clare dimensiunea reală a dezinformării perpetuate timp de mai bine de 70 de ani. Sub prețul aprig al demonstrației, oferim o monitorizare a ceea ce s-a scris, verificând adevărul și consolidându-l, raportând disonanţele și hiaturile, atunci când ele există. Și iată că nu sunt puține...
Cuvinte-cheie: Brânzeu, Comunism, persecuții, ostracizare, Uniunea Compozitorilor.
