Herbaica Veritas: Conciliul Apostolic din Ierusalim (Faptele apostolilor 15) – rezolvarea ebraică a unei crize ecleziale
Abstract: (Hebraica Veritas: The Apostolic Council of Jerusalem (Acts 15) – The "Hebrew" Resolution to an Ecclesial Crisis) The fifteenth chapter of Acts is dedicated to the Apostolic Council of Jerusalem, widely regarded as the first council of the Church, which took place around the year 50. On this occasion, as most biblical commentators state, it was decided that converted pagans did not have to observe the Mosaic law, but a few Judaic prohibitions were retained in order to make possible the communion between Judeo-Christians and Pagan-Christians. The events narrated in Luke’s account can be understood, however, through a change of perspective, in a whole different light. Thus, first, an extremely significant fact must be brought to attention, namely that the religious authority the communities outside of Jerusalem turned to was embodied by the Apostles and Presbyterians of Jerusalem, representatives of a conservative Judaism. They affirmed their new Messianic faith within the parameters of traditional Mosaic religion, continuing to strictly respect the Torah as well as all the traditional Jewish customs and institutions. Furthermore, presiding the council was Jacob, the Saviour’s brother, who formulated the conclusion and final decision of the council, the stipulations of which – regarding idolatry, immorality and blood, elements entirely prohibited – were related to the so-called Noahide Laws, as well as to the norms of Leviticus 17-18 or to the Judaic principles that imposed absolute prohibition (yehareg ve’al ya‘avor), all being based on the Hebrew Scriptures (cf. Genesis, Leviticus, Deuteronomy, etc.). In fact, the Apostolic Decree itself did no more than present an essentialized, concentrated form of the Judaic faith (Acts 15:20), which textually materialized through the name of Moses and would be integrated and assimilated into the life of the pagans converted through sabbatical synagogue catechesis (Acts 15:21). This "Hebrew" conclusion of Acts 15:21 therefore resolved an ecclesial crisis and confirmed the perpetual validity of the Sabbath and the Torah / Law of Moses: thus, the text validates and promotes Judaism, with its Torah principles, as a lifestyle norm for all the Gentiles (goyim) within the international community of believers, "for salvation is of the Jews" (John 4:22).
Keywords: the Apostolic Decree, quadruple prohibition, sabbatical synagogue catechesis, Torahist principles, validation of Judaism.
Rezumat: Capitolul al cincisprezecelea din Faptele apostolilor este consacrat Conciliului apostolic de la Ierusalim, considerat primul conciliu al Bisericii, ce a avut loc în jurul anului 50. Cu acest prilej, afirmă majoritatea comentatorilor, s-a decis neobligativitatea legii mozaice pentru păgânii convertiți, dar s-au admis totuși câteva prescripții iudaice, spre a face posibilă comuniunea dintre iudeo-creștini și păgâno-creștini. Evenimentele narate în relatarea lucanică pot fi înțelese însă, printr-o simplă schimbare a perspectivei, într-o lumină cu totul diferită. Astfel, trebuie remarcat mai întâi faptul, extrem de semnificativ, că autoritatea religioasă, la care apelează comunitățile din afara Israelului, este întruchipată de apostolii și prezbiterii din Ierusalim, reprezentanți ai unui iudaism conservator, care își manifestă noua lor credință mesianică în parametrii religiei mozaice tradiționale, respectând în continuare cu strictețe Tora, laolaltă cu toate obiceiurile și instituțiile evreiești. În plus, cel ce prezidează conciliul este Iacov, fratele Mântuitorului, care și formulează concluzia și decizia finală a conciliului, ale cărui prevederi – referitoare la idolatrie, imoralitate și sânge, elemente cu desăvârșire prohibite – au fost raportate la așa-numitele legi noahice, precum și la normele din Leviticul 17-18 sau la acele principii iudaice cu grad de interdicție absolută (yehareg ve’al ya‘avor), toate având la bază Scripturile ebraice (cf. Geneza, Leviticul, Deutoronomul etc.). De fapt, Decretul apostolic în sine nu face altceva decât să prezinte o formă esențializată, concentrată, a credinței iudaice (Faptele apostolilor 15:20), care este concretizată textual prin numele lui Moise și care urmează să fie integrată și asimilată în viața păgânilor convertiți prin cateheză sabatică sinagogală (Faptele apostolilor 15:21). Concluzia aceasta „ebraică” din versetul 21 rezolvă o criză eclezială și confirmă valabilitatea perpetuă a Sabatului și a Torei / Legii lui Moise: textul validează astfel și promovează iudaismul, cu principiile sale torahiste, ca normă de viață pentru toți neevreii (goyim), din cadrul comunității internaționale de credincioși, „căci Mântuirea vine de la iudei” (Ioan 4:22).
Cuvinte-cheie: Decretul apostolic, cvadrupla prohibiție, cateheză sabatică sinagogală, principii torahiste, validare a iudaismului.
