Rezumat: Problema identității este o constantă în operele scriitorilor ce aparțin mai multor culturi. Cazul lui Benjamin Fondane este unul aparte, tocmai din această perspectivă. Poetul a decis să plece în Franța din cauza discordanțelor dintre viziunea sa și lumea literară românească, ale cărei mișcări moderniste se aflau încă în stare embrionară. Deși a părăsit țara natală, B. Fundoianu, devenit Benjamin Fondane în patria adoptivă, a continuat să poarte în conștiința sa spiritul locurilor de baștină, fiind marcat de simplitatea și, totodată, complexitatea acestora. De altfel, toate aceste particularități pot fi argumentate prin evenimentele din biograficul tumultos al lui Fundoianu-Fondane: de la copilăria fericită, în locuri de o frumusețe arhaică și primul contact cu literatura, la sfârșitul tragic, plin de demnitate și resemnare, din lagărul de exterminare de la Auschwitz. Evoluția literară a lui Fundoianu-Fondane stă sub semnul unei căutări perpetue a identității, a unui loc care să corespundă cu exigențele spirituale ale creatorului. Reconstituirea momentelor-cheie din biografia lui Fundoianu-Fondane permite crearea unui „tablou identitar”, redat în nuanțe tranșante în textele pe care le-a semnat de-a lungul timpului. Concepția sa despre complexitatea ființei umane și rolul pe care îl au spațiile geografice și culturale asupra constituirii unei conștiințe identitare reiese din textele pe care le-a scris și publicat atât în spațiul românesc, cât și în cel francez.