Poetica relaţionării. Identităţi și distanţe unificatoare în scrierile Svetlanei Cârstean
Abstract: (The Poetics of Relatedness. Identities and Unifying Distances in Svetlana Cârstean’s Writings): After outlining the mutations occurring in Svetlana Cârstean’s writing, the survey (focusing on different types of alterity) shows that her poetry has a stroboscopic effect. It creates a multidimensional representation and spurs the development of a special journey, that may find the joints between individuality and the world stage. Along this journey and throughout the meetings/ separations (not only as a splintered existence, but also as an attempt to resize the unknown by means of language), the poetic voice reveals mesmerizing ways of re-composing identities. Language is the basic tool used to substitute and reconstruct an assembly that, ontologically, measures distances that may split up and unify as well. As a consequence of the relational model (between content and content-holder), the experience of cruelty and suffering is transferred from the body to the level of language: the body becomes the communication channel of the dominant language.
Keywords: alterity, body, language, ontology, reconstruction.
Rezumat: Lucrarea își propune sǎ investigheze poetica Svetlanei Cârstean (una dintre vocile demne de interes din literatura românǎ contemporanǎ) pe urmele relaţiei dintre tipurile de alteritate – interioarǎ, alteritatea imaginarǎ și cea efectivǎ. O scriiturǎ stroboscopicǎ degajǎ poezia Svetlanei Cârstean; creeazǎ o reprezentare multidimensionalǎ și lasǎ cale liberǎ unei cǎlǎtorii care cautǎ punctele de articulare între individualitate și scena lumii. Consecinţǎ a modelului relaţionǎrii (între conţinut și conţinǎtor), experienţa cruzimii și a suferinţei se transferǎ din corp la nivelul limbajului: corpul devine calea de comunicare a limbajului dominant. De-a lungul cǎlǎtoriei, întâlnirilor și despǎrţirilor (ca existenţǎ fragmentatǎ, dar și ca redimensionare, prin limbaj, a necunoscutului), poeta descoperǎ fascinaţia cvasimisticǎ a variantelor și a recompunerilor. Limbajul devine instrumentul de substituire/ reconstituire a unui ansamblu care, ontologic, își cântǎrește carenţele și mǎsoarǎ distanţe unificatoare.
Cuvinte-cheie: alteritate, corp, limbaj, ontologie, reconstituire.