Politica tipografierii în contextul românesc 1508–1989. Diversitate, identitate și uniformitate politizată în tipografia românească

Abstract: (The Politics of Typography and Linguistic Diversity in Romania during Twentieth Century) Typography does not merely represent the materiality of the text in which elements of politics and history are embedded but also generates meaning both through the design of the letters and their arrangement and connection with language and the content of the text. Typography can also offer new perspectives on how linguistic diversity is visualized, perceived, and politicized. The evolution of the use of the Cyrillic and Latin alphabets with their variations in design (Gothic and Antiqua) in the Romanian space from the 16th century to the end of the 20th century in the territories where Romanian was spoken, which belonged to three different empires (Austro-Hungarian Empire, Ottoman Empire, and Russian Empire) until 1918 when modern Romania was created, presents a vast and relevant material for outlining the three proposed periods of typographic evolution here. Local typographic development and the Romanian typographic landscape followed the predominance of multilingualism in Transylvania and Banat, as well as the multilingualism in Wallachia and Moldavia. After the Second World War, Socialist Romania belonged to the sphere of influence of the Soviet Union, and Soviet standards were imposed on the Romanian printing industry, significantly affecting typography and the quality of printed materials. This work aims to bring attention to a possible characterization model for an easier navigation and understanding of the evolution of Romanian typography between the appearance of the first printed work on Romanian territory in 1508 and the fall of communism in Romania in 1989.

Keywords: politicised uniformity, typography, polygraphy, tehnoredactor (Romanian word politically imposed in the countries belonging to the Soviet bloc), transitional alphabet.

Rezumat: Tipografierea nu reprezintă doar materialitatea textului în care sunt înglobate elemente de politică și istorie, ci generează semnificații atât prin designul literelor cât și prin aranjamentul și conexiunea acestora cu limbajul și conținutul textului. Tipografierea poate oferi, de asemenea, noi perspective asupra modului în care diversitatea lingvistică este vizualizată și percepută dar și politizată. Evoluția utilizării alfabetului chirilic și latin cu variațiile sale în designul acestuia din urmă (Gotic și Anticva) în spațiul românesc începând din secolul al XVI-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea pe teritoriile vorbitoare de limbă română care au făcut parte din trei imperii diferite (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman și Imperiul Rus) până în 1918 când a fost creat statul modern România prezintă un material vast și relevant pentru conturarea celor trei perioade de evoluție tipografică și de tipografiere propuse aici. Dezvoltarea tipografică locală și peisajul tipografic românesc au urmat plurilingvismul predominant în Transilvania și Banat precum și multilingvismul din Țara Românească și Moldova. După cel de-al Doilea Război Mondial, România Socialistă a aparținut sferei de influență a Uniunii Sovietice iar standardele sovietice au fost impuse industriei tipografice românești, afectând semnificativ tipografierea și calitatea tipăriturilor. Lucrarea își propune aducerea în atenție a unui posibil model de caracterizare pentru o mai ușoară navigare și înțelegere a evoluției tipografiei și tipografierii românești în perioada cuprinsă între apariția primei lucrări tipărite pe teritoriul românesc în 1508 și până la căderea comunismului în România în 1989.

Cuvinte-cheie: politizare și uniformizare tipografică, tipografiere, poligrafie, tehnoredactor, alfabetul de tranziție.

Sectiune
Carte și bibliotecă
Pagina
29
DOI
10.35923/QR.11.03.03