Problematica libertății la Jean-Paul Sartre

Abstract: (Problematics of Liberty in Jean-Paul Sartre): Continuing the tradition of classical French philosophy (Montaigne, Descartes, Pascal), Jean-Paul Sartre links the concept of freedom to the essence of the human being. Freedom precedes essence, while also having the ability to generate its own nothingness. Thrown into the opacity and loneliness of the world, man is ”sentenced to freedom”, acquiring his authenticity only through the choices he makes. God does not exist, so the whole weight of the world hangs on his shoulders, and behind him there is nothing but nothingness. By choosing himself, man in fact chooses the entire human condition. Suspended in the void, without any support from anywhere, man is condemned every moment to reinvent himself and all of humanity. Oreste, in Sartre’s ”The Flies”, knows that freedom is a ”human business” and that when freedom has ”exploded” in a man's soul, the gods can do nothing. Man is free to constantly invent and reinvent himself, according to his own will, according to his own destiny. Man can never be anything other than what he himself has decided to become. Consequently, to be means, in fact, to choose, to opt for one situation or another, for one existential paradigm, or another. Every situation is unique and open to freedom, since man is the one who chooses it, the one who gives it one meaning or another. In the configuration of our freedom, it is our subjective nature and not external reality that plays the essential role.

Keywords: liberty; philosophy; humanity; antiquity; tragedy.

Rezumat: Continuând tradiția filosofiei clasice franceze (Montaigne, Descartes, Pascal), Jean-Paul Sartre leagă conceptul de libertate de esența ființei umane. Libertatea precede esența, având totodată capacitatea de a-și genera propriul neant. Aruncat în opacitatea și singurătatea lumii, omul este „condamnat la libertate”, dobândindu-și autenticitatea doar prin alegerile făcute. Dumnezeu nu există, astfel încât toată greutatea lumii atârnă pe umerii insului, iar în spatele lui nu mai există nimic, decât neantul. Alegându-se pe sine, omul alege, de fapt, întreaga condiție umană. Suspendat în gol, fără nici un sprijin de nicăieri, omul este condamnat în fiecare clipă să reinventeze omul și întreaga umanitate. Oreste, în „Muștele” lui Sartre, știe că libertatea este o „treabă omenească” și că atunci când libertatea „a făcut explozie” în sufletul unui om, zeii nu mai pot face nimic. Omul este liber de a se inventa și reinventa permanent, după propria sa voință, după propriu său destin. Omul nu poate fi niciodată altceva decât ceea ce el însuși a hotărât să devină. În consecință, a fi înseamnă, de fapt, a alege, a opta pentru o situație sau alta, pentru o paradigmă existențială, sau alta. Orice situație este unică și deschisă libertății, întrucât omul este cel care o alege, cel care îi conferă o semnificație sau alta. În configurația libertății noastre, cea care joacă rolul  esențial este natura noastră subiectivă și nicidecum realitatea exterioară.

Cuvinte-cheie: libertate; filosofie; umanitate; antichitate; tragedie.

Sectiune
Muzică și teatru
Pagina
311
DOI
10.35923/QR.11.03.24