Trecutul ca resursă imaginativă. Hibriditate, model și adaptare în romanul istoric al lui Alexandru I. Alexandrescu
Abstract: (The past as an imaginative resource. Hybridity, pattern and adaptation in Alexandru I. Alexandrescu’s historical novel): The emergence and intensification of the historical novel corresponds to the stages of coagulation and crystallization of the modern Romanian state and culture, imbued with the vibrations of national identity. Literature faithfully reflects the tribulations of the formation of the taste for this hybrid species, whose taming of the expressive formula is gradually achieved, from the ornamentation and excesses of romantic rhetoric to the voluptuousness of the affable narrative. The novel, this hybrid species that has consistently established itself in the local cultural environment, is born of a compensatory literary effort and a specific ordering of events that, without programmatically eliminating randomness, expresses the will to impose progressive ideas, legitimising the cultural, social, ideological and political aspirations of the moment. As the favourite readings of 19th-century Romanian novelists were not historiographical works but Walter Scott’s novels, the vision of the authors of historical novels was shaped by a successful formula in which fantasy replaced historical accuracy. History became both a pretext and a motive for cultural modernity. In Alexandru I. Alexandrescu's novels, history serves as a resonance field for complex plots, and the hybrid character supports the effort to integrate several narrative formulas and intertextual strategies, which encompass the features of the crime, mystery and sentimental novel subgenres. The attributes of “original”, “mystery”, “historical” novel are relativised, despite authorial intent, by the thematic diversity of content and the increasingly volatile boundaries between model, adaptation and originality.
Keywords: novel, history, subgenre, model, hybridity.
Rezumat: Apariția și intensificarea avântului romanului istoric corespunde etapelor de coagulare și cristalizare a statului și culturii române moderne, impregnată de vibrațiile sentimentului identității naționale. Literatura reflectă fidel tribulațiile formării și încetățenirii gustului pentru această specie hibridă, a cărei îmblânzire a formulei expresive se realizează treptat, de la patetismul, ornamentația și excesele retorismului romantic către voluptățile povestirii afabile. Romanul, această specie hibridă care s-a impus cu consecvență în mediul cultural autohton, se naște dintr-o străduință literară compensatoare și printr-o ordonare specifică a întâmplărilor care, fără a elimina programatic hazardul, exprimă voința de a impune idei progresiste, legitimând aspirațiile culturale, sociale, ideologice și politice ale momentului. Cum lecturile predilecte ale romancierilor români din secolul al XIX-lea nu erau reprezentate de opere istoriografice ci de romanele lui Walter Scott, viziunea autorilor de romane istorice era cadențată de rețeta de succes în care aprinderile fanteziei înlocuiau acuratețea istorică. Istoria devine un pretext și totodată un mobil al modernității culturale. În romanele lui Alexandru I. Alexandrescu, istoria servește drept cameră de rezonanță pentru intrigi complexe, iar caracterul hibrid susține efortul de integrare a mai multor formule narative și strategii intertextuale, care înglobează trăsăturile subgenului romanului criminal, de mistere și sentimental. Atributele de roman „original”, „de mistere”, „istoric” sunt relativizate, în ciuda intenției auctoriale, de diversitatea tematică a conținuturilor și de granițele din ce în ce mai volatile dintre model, adaptare și originalitate.
Cuvinte-cheie: roman, istorie, subgen, model, hibriditate.
