Teatrul excentric al alterității: feminitatea decadentă în poezia lui Alexandru Macedonski
Abstract: (The eccentric theater of alterity: the decadent femininity in Alexandru Macedonski’s poetry): More than a hundred years after his death, Macedonski’s multiform and eclectic literary career is still waiting to be rediscovered and objectively evaluated in a transnational perspective, necessary today, given that we are in the presence of a bilingual author whose work in French has the same value as that in Romanian. Macedonski’s poetics, constantly open to innovation, through fruitful grafts and hybridizations with the literary and artistic currents that dominated and shaped the Western European culture, carries within itself all the devastating contradictions and paradoxical excesses of a transitional, deeply precarious and unstable age. If we consider the time frame of Macedonski’s work (1872-1920), we will notice that, in his eccentricity always exhibited in a narcissist way, his work overlaps, in part, with an “extended” and “amplified” fin de siècle, a troubled historical and cultural period, but at the same time dynamic in the highest degree, which can no longer be circumscribed only to the last years of the 19th century. Beyond these chronological coincidences, the very coordinates of the Macedonski’s work require us to frame it in a specific cultural atmosphere, imbued not only with aestheticism and esotericism, but also with experimentalism. If we look at it through this prism, the literary and existential trajectory of Macedonski is configured as one of the most emblematic moments of European Decadentism, an era traversed by the anxieties of a fractured complexity. The Macedonskian identity, as it is constructed especially at the level of eroticism (focused on an ambiguous interrelationship between male and female polarities, with their specific representations in the poetic imaginary) is certainly the thematic area in which, more than any other, a fin de siècle spirituality is mirrored, marked by abysmal stratifications and mythical sedimentations. I propose to outline, this time focusing only on some poetic texts in Romanian and in French, the construction of Macedonskian femininity as a reflex of the decadent theatricalization of alterity, and the interaction between femininity and masculinity which, as I will demonstrate, is materialized through magnetism, both psychic and erotic.
Keywords: alterity, Decadentism, femininity, hypnosis, magnetism.
Rezumat: La mai bine de o sută de ani de la moartea sa, parcursul literar multiform și eclectic al lui Macedonski așteaptă încă să fie redescoperit și evaluat obiectiv într-o perspectivă transnațională, absolut necesară astăzi având în vedere că suntem în prezența unui autor bilingv a cărui operă în limba franceză are aceeași pondere valorică precum cea în limba română. Poetica lui Macedonski, constant deschisă spre inovare, prin altoiri și hibridizări fecunde cu curentele literare și artistice care dominau și modelau spațiile culturale vest-europene, poartă în sine toate contradicțiile sfârtecătoare și excesele paradoxale ale unei vârste de tranziție, profund precare și instabile. Dacă luăm în considerare datele care delimitează cronologic parcursul literar și existențial al lui Macedonski (1872-1920), vom observa că, în excentricitatea sa mereu asumată și exhibată narcisiac, acest parcurs se suprapune, în parte, cu un fin de siècle „prelungit” și „amplificat”, o perioadă istorică și culturală tulbure, dar în același timp dinamică în gradul cel înalt, care nu mai poate fi circumscrisă doar la ultimi anii ai secolului al XIX-lea. Dincolo de aceste coincidențe pur cronologice, chiar coordonatele operei macedonskiene ne impun să o încadrăm într-o atmosferă culturală specifică, mai îmbibată nu doar de estetism și esoterism, ci și de experimentalism. Dacă o privim prin această prismă, traiectoria literară și existențială a lui Macedonski, ca şi aceea a lui Gabriele D’Annunzio (cu care autorul român împărtășește afinități percutante), se configurează ca unul dintre momentele cele mai emblematice ale decadentismului european, epocă străbătută de neliniștile unei complexități fracturate. Identitatea macedonskiană, aşa cum se construieşte îndeosebi la nivelul eroticii (axată pe o interrelație ambiguă între polaritatea masculină și feminină, cu reprezentările lor specifice în imaginarul poetic) constituie, cu siguranță, aria tematică în care, mai mult decât oricare alta, se reflectă această deplină apartenență la o spiritualitate fin de siècle, marcată palimpsestic de stratificări și sedimentări mitice și culturale abisale. Îmi propun să conturez, focalizându-mă de această dată pe câteva texte poetice în română și în franceză, construcția feminității macedonskiene ca reflexul teatralizării decadente a alterității și interacțiunea dintre feminitate și masculinitate care, după cum voi demonstra, se concretizează prin magnetism, atât psihic cât și erotic.
Cuvinte-cheie: alteritate, decadentism, feminitate, hipnoză, magnetism.
