Consideraţii privind participiile negative în lirica lui Traian Dorz
Abstract: (Some remarks regarding the negative participles in Traian Dorz’s lyric) The current paper’s objective is to take into consideration some aspects regarding the formation of the participle with the prefix ne- in Traian Dorz’s lyric – a Romanian contemporary poet, unfortunately less studied, author of thousands of mystical poems and of an impressive number of memoires and religious meditation volumes. We will have in view the participles which have in their structure, except for the mentioned prefix, the adverb mai, their syntactical functions and their semantic values (mostly because they appear in constructions which convey the idea of absolute superlative, accentuated also by the attachment of ne-); we need to mention the fact that some frequently appear in every-day communication, while other are rare creations, belonging to the poetical language. Moreover, the usage, on a large scale, of such constructions which comprise an entire lyrical belief proves, once more, that the study of the vocabulary and the grammar of a literary text is one of the most adequate ways to understand the artful belief of a certain author, his life philosophy (in this case – the conception on Divinity and on the relationship between man and the way to perceive eternity), his specific manner to transpose them in poetical images.
Keywords: participle, derivation, grammar, stylistics, mystical-religious poetry.
Rezumat: Lucrarea de faţă îşi propune să ia în discuţie câteva aspecte privitoare la formaţiile participiale cu prefixul ne- în lirica lui Traian Dorz – un poet român contemporan, din păcate mai puţin studiat, autor a mii de poezii de factură mistică, precum şi a numeroase volume de memorii şi meditaţii religioase. Vom avea în vedere inventarul participiilor în structura cărora, alături de prefixul amintit, intră semiadverbul mai, funcţiile sintactice şi valorile semantice ale acestora (mai ales că ele apar inclusiv în construcţii ce redau ideea de superlativ absolut, accentuată şi de ataşarea lui ne-); de menţionat că unele apar frecvent în comunicarea curentă, în timp ce altele sunt creaţii rare, caracteristice limbajului poetic. Mai mult decât atât, utilizarea, pe scară largă, a acestor formaţii care condensează o întreagă idee lirică dovedeşte, încă o dată, că studiul lexicului şi al gramaticii unui text literar constituie una dintre modalităţile cele mai adecvate pentru a înţelege crezul artistic al autorului respectiv, orientările şi filozofia sa de viaţă (în cazul de faţă – concepţia despre Divinitate şi despre relaţia omului cu perspectiva eternităţii), modul lui specific de a le transpune în imagini poetice.
Cuvinte-cheie: participiu, derivare, gramatică, stilistică, poezie mistico-religioasă.
