Memoria vie a Holocaustului din România și reprezentările sale (1944-1947)
Abstract: (The Living Memory of the Holocaust in Romania and Its Representations (1944-1947)): The Holocaust in Romania (i.e. the involvement of Romanian authorities in the crimes against the Jewish population during World War II) was a marginalized and distorted historical event in the Romanian public discourse. Immediately after the end of the war and in the years that followed, some survivors wrote about the sufferings endured, texts of a vivid traumatic memory. Some were published, others remained in manuscript. There were also timid attempts to recover the memory of the Holocaust tragedy through artistic representations (graphic albums, fiction, film), which remained marginal. These texts and representations did not penetrate the public consciousness and Romanian cultural memory, the reasons being mostly ideological. Subsequently, especially after 1990, a good part of these texts were (re)published in an effort of memorial recovery whose project continues today. Also, other artistic representations have been produced which have begun to have an increasingly visible impact on Romanian cultural memory. This work starts from an analysis of the relationship between living memory, ideology and cultural memory (Assmann 2008, 2013) in order to sketch a typological and historical outline of the “literature” and cultural representations of the Holocaust in Romania, during the first years after World War II. I will be interested in the textual and artistic 'typology' of the phenomenon, as it manifests itself between the years 1944 and 1947, the years of the living (communicative) memory of the survivors.
Keywords: Holocaust in Romania; Holocaust literature; memory studies; cultural memory; living memory.
Rezumat: Holocaustul din România (i.e. participarea autorităților române la crimele îndreptate împotriva populației evreiești în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) a fost un eveniment istoric marginalizat și distorsionat în discursul public românesc. Imediat după încheierea războiului și în anii care au urmat, o parte dintre supraviețuitori au scris texte despre suferințele îndurate, texte ale unei memorii traumatice vii și imediat legate de evenimente. Unele au fost publicate, altele au rămas în manuscris. S-au făcut și încercări timide de recuperare memorială a tragediei Holocaustului prin intermediul reprezentărilor artistice (albume grafice, literatură ficțională, film), care au rămas marginale. Cert este faptul că aceste texte și reprezentări n-au penetrat conștiința publică și memoria culturală românească, motivele fiind în cea mai mare parte ideologice. Ulterior, mai ales după 1990, o bună parte dintre aceste texte au fost (re)date publicității într-un efort de recuperare memorială al cărei proiect continuă și azi. De asemenea, au fost produse și alte reprezentări culturale care au început să aibă un impact din ce în ce mai vizibil asupra memoriei culturale românești. Lucrarea de față pornește de la o analiză a relației dintre memoria vie, ideologie și memorie culturală (Assmann 2008, 2013) pentru a creiona o schiță tipologică și istorică a „literaturii” și a reprezentărilor culturale ale Holocaustului din România primilor ani de după război. Mă va interesa o „tipologie” textuală și artistică a fenomenului, așa cum e vizibil acesta între anii 1944 și 1947, anii manifestării unei memorii vii (comunicative) a supraviețuitorilor.
Cuvinte-cheie: Holocaustul din România; Literatura Holocaustului; studii ale memoriei; memorie culturală; memorie vie.