Nume de țări și de popoare în scrieri normative ale Școlii Ardelene
Abstract: (Names of countries and nations in linguistic normative works of Scoala Ardeleana) The present paper aims to research a specific part of the vocabulary comprised in three normative linguistic works issued by the representatives of Scoala Ardeleana: Ioan Piuariu-Molnar, Deutsch-Walachische Sprachlehre (1788), Lesicon românescu-lătinescu-ungurescu-nemțescu (1825), Ioan Alexi, Grammatica daco-romana sive valachica (1826). The studied corpus consists of a larger category of terms denominating countries and their inhabitants. Despite the fact that relevant common influences can easily be noticed among these three works, they are nevertheless complementary when it comes to the corpus naming continents, countries, regions and people, populations, nations. Our paper focuses on illustrating the variety of these terms, which prove not only a conscience of identity, but also a conscience of diversity, from both linguistic and cultural perspective. This aspect applies not only to local aloglot population (native speakers of a different language than Romanian), but also to nations from different regions of the world. The etymology of those words, of which many are neologisms, points to classical, medieval and modern Latin, Latin being equally the model and the borrowing main source for modernizing Romanian language.
Keywords: Scoala Ardeleana, identity, variety, etymology, toponyms, ethnonyms.
Rezumat: Lucrarea de față își propune cercetarea unei părți a lexicului cuprins în trei scrieri normative, elaborate de reprezentanți ai Școlii Ardelene: Ioan Piuariu-Molnar, Deutsch-Walachische Sprachlehre (1788), Lesicon românescu-lătinescu-ungurescu-nemțescu (1825) și Ioan Alexi, Grammatica daco-romana sive valachica (1826). Corpusul pe care îl avem în vedere este format dintr-o categorie mai largă de termeni ce denumesc țări și locuitori ai acestora. Deși se pot observa influențe certe între cele trei lucrări amintite, ele sunt complementare în ceea ce privește fondul de termeni referitori la continente, țări, regiuni și popoare, populații, etnii. Lucrarea dorește să ilustreze varietatea acestor termeni care dovedesc nu numai o conștiință a identității, ci și una a alterității lingvistice și culturale, atât față de populații locale aloglote, cât și față de națiuni din diferite zone ale lumii. Etimologia acestor cuvinte, dintre care multe sunt neologisme, conduce spre latina clasică (pe cale livrescă), medievală și modernă ca model și sursă de împrumut în vederea modernizării limbii române.
Cuvinte-cheie: Școala Ardeleană, identitate, diversitate, etimologie, toponime, etnonime.