Valenţe simbolice ale luminii în obiceiurile de iarnă din Valea Almăjului, jud. Caraş-Severin

Abstract: (Symbolic Meanings of Light in the Winter Habits from the Almaj Valley, Caraş-Severin County) This paper aims to present a few forms of light that can be found in the winter customs from The Valley of Almaj, Caraş-Severin County. We shall mainly discuss the “praznicul” (the day of the host – a holiday that is compulsory for every household in this area), as well as the phenomenon of caroling, i.e. a ceremonial complex which is part of the ritual genre of folklore, genre which includes the poetry of customs (the literary component) and which performs several functions: a wishing function (of predicting and of wishing good health), a dismissal function (of driving evil spirits away), and a protection function (of taming and of asking for protection from the fate). In almost all these cases, the light has positive connotations, underlining the victory of good over evil, the triumph of life over death, and spiritual and material regeneration. Of all the elements associated with the light, we shall refer to the following: the candle (“the light”), the embers, the fire, the star, the decorated Christmas tree, and the sun. One has to notice that the light as a symbol did not appear in the traditional customs at the same time with the large spread of Christianity, but it can be identified even in the pagan period before Christ. Yet, in The Almaj Valley, most of the elements previously mentioned are associated with the practices performed by the Christian religion, and their use in these customs overlaps with a small-scale representation of distinct moments during church rituals.

Keywords: custom, folklore, light, traditional culture, The Almaj Valley

Rezumat: Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte câteva prefigurări ale luminii întâlnite în cadrul obiceiurilor de iarnă din Valea Almăjului, judeţul Caraş-Severin. Vom avea în vedere, cu precădere, „praznicul” (ziua patronului casei – sărbătoare cu caracter obligatoriu pentru fiecare casă din această zonă), precum şi fenomenul colindatului, acel complex ceremonial care face parte din genul ritual al folclorului, gen ce cuprinde poezia obiceiurilor (componenta literară) şi îndeplineşte mai multe funcţii: o funcţie augurală (de prevestire, urări de sănătate), o funcţie apotropaică (de alungare a răului) şi o funcţie propiţiatorie (de îmblânzire, protecţie din partea soartei). Aproape întotdeauna, lumina prezintă semnificaţii conotate pozitiv, subliniind biruinţa binelui asupra maleficului, triumful vieţii asupra morţii, regenerarea spirituală şi materială. Dintre elementele asociate luminii ne vom referi la următoarele: lumânarea („lumina”), jarul, focul, steaua, bradul împodobit, soarele. De semnalat că simbolul luminii în cadrul obiceiurilor nu a apărut odată cu răspândirea creştinismului, ci poate fi reperat încă din perioada precreştină. Însă în Valea Almăjului, majoritatea elementelor amintite mai sus sunt asociate cu practicile credinţei creştine, folosirea acestora în cadrul obiceiurilor fiind contopită cu o reprezentare în miniatură a unor momente din ritualurile bisericeşti.

Cuvinte-cheie: obicei, folclor, lumină, cultură tradiţională, Valea Almăjului