Un avatar al rescrierii în literatura actuală sau despre cuplul odiseic de la epopee la romance: Manuel Vicent, Glasul mării

Abstract: (An Avatar of Rewriting in Today’s Literature or about the Odysseic Couple from Epic to Romance: Manuel Vicent, Son de mar (The Song of the Sea)). In the sphere of creation and current literary hermeneutics, rewriting of canonical works is circumscribed to the postmodern and postpostmodern cultural paradigm that refers to the destabilisation of “ready-made” truths and categorical assertions established by the hegemonic works, challenging the conflict between the “official”, strong versions and the “unofficial”, weak ones, or the conflict between the mystifying or de-mystifying, but never unfounded, capacities that characterise artistic reflection in general and literature in particular. The search for identity is the major theme of current rewriting and takes discourse forms that are subordinated to the so-called “minority genres” belonging to pulp fiction. Son de mar (1999), the novel based on an Odysseus theme by the Spanish writer Manuel Vicent, illustrates how both the vision and discourse of the Homeric text are shattered in a classic romance that borrows only the story of the couple and uses it in a new narrative combining the mythical motif of the unique couple, reconstituted after a long detour, with the contemporary ethos motivated by reasons that are strictly individual and never imposed by community. Using the romance formula, which involves a love-story, sensuality and an ending that is at least emotionally satisfactory, if not optimistic, Manuel Vicent illustrates the changes in the literary taste, the de-stabilisation of the cultural stereotypes – both gender-related and sophisticated – and, last but not least, how the mythical pattern can be adapted to today’s reality.

Keywords: rewriting, pulp fiction, romance, myth, contemporary ethos

Rezumat: În planul creaţiei şi al hermeneuticii literare actuale, rescrierea operelor canonice se circumscrie paradigmei culturale a postmodernismului şi a post-postmodernismului care vizează destabilizarea adevărurilor „primite de-a gata” şi a aserţiunilor categorice instituţionalizate de operele hegemonice, făcând procesul conflictului dintre versiunile „oficiale”, puternice, şi cele „particulare”, minoritare, slabe, sau pe acela al capacităţilor mistificatoare ori demistificatoare, dar niciodată gratuite, pe care le deţine reflectarea artistică în general şi literatura în special. Căutarea identităţii este supratema rescrierii actuale şi ea se învesteşte mai cu seamă în forme de discurs subsumabile aşa-ziselor „genuri minore”, ce ţin de literatura de consum. Romanul pe temă odiseică al scriitorului spaniol Manuel Vicent, Glasul mării (Son de mar, 1999), ilustrează această dublă dinamitare, de viziune şi de discurs, a textului homeric printr-un romance clasic, care decupează din intriga epopeică strict povestea cuplului conjugal, reformatând-o într-o naraţiune nouă, ce îmbină motivul mitic al perechii unice, reconstituite în urma unui lung ocol, cu un ethos contemporan motivat de raţiuni strict individuale, şi nu comunitare. Prin formula romance-ului, din a cărui reţetă face parte love-story-ul, senzualitatea şi un final, dacă nu optimist, cel puţin satisfăcător sub aspect emoţional, Manuel Vicent ilustrează deopotrivă schimbările în materie de gust literar, destabilizarea stereotipurilor culturale – de tip gender, dar şi mondene –, şi nu în ultimul rând modul în care patternul mitic poate fi adaptat la realitatea de azi.

Cuvinte-cheie: rescriere, literatură de consum, romance, mit, ethos contemporan