Şi totuşi... originea romană a inspiraţiei poetice

Abstract: The Roman Origins of Poetic Inspiration. Classical poets believed that the poetry they wrote was inspired by the muses, and hence they almost invariably began their verse by summoning them. To be inspired could mean, in this particular mythology, to receive information exterior to oneself transmitted by some supernatural, superhuman force, information that you could not otherwise acquire through your own limited capacities. Still, the divinity that inspires man has not always been understood as an entity exterior to the artist, but also as an interior one. Socrates used to tell his disciples that all his wisdom came from a voice that he heard inside his mind, which he called “daimon”. To the artist, the “(qualitative) superior part of the soul”, the “daimon,” is artistic thinking, in fact poetic thinking. For the Latin poets, the connection with the sacred is a very strong one, but they are not mere instruments through which the gods communicate their will to the people. They are the ones chosen by the Gods to help people see reality in a different way, through their eyes, or even see beyond it, as far as the gift and poetic skill of thepoet allowed.

Keywords: poetic inspiration, poet, poetry, muse, sacred

Rezumat: Poeţii clasici credeau că poezia pe care o scriu este inspirată de muze şi, drept  urmare, îşi începeau cânturile aproape întotdeauna prin invocarea muzelor. A fi inspirat putea să însemne, în această mitologie, a primi din afara ta o informaţie transmisă de o forţă supranaturală, supraumană, pe care nu o poţi avea de la sine, prin propriile capacităţi. Dar divinitatea care îl inspiră pe om nu a fost înţeleasă în cursul timpului doar ca o entitate exterioară omului, ci şi ca una interioară. Socrate le spunea discipolilor că toată întelepciunea îi vine de la un glas pe care îl aude înlăuntrul său, pe care el îl numea daimon. Pentru creatorul de artă „partea superioară (calitativă) a sufletului“, daimonul, este gândirea artistică, de fapt gândirea poetică. Pentru poeţii latini, legătura cu sacrul este una foarte puternică, dar ei nu reprezintă doar nişte instrumente prin care zeii comunică oamenilor voinţa lor. Ei sunt aleşii zeilor pentru a-i ajuta pe oameni să vadă realitatea altfel, prin ochii lor, şi dincolo de ea, atât cât le permitea harul cu care au fost înzestraţi, dar şi priceperea lor poetică.

Cuvinte-cheie: inspiraţie poetică, poet, poezie, muză, sacru