Teatrul în presa scrisă românească – între cronică şi relatare elaborată

Abstract: (Theatre in the Romanian Cultural Press - between the Review and Elaborate Retelling) One of the most common questions when addressing the issue of any form of art in the press (we'll talk about theater in particular) is whether that approach is literature or journalism. In the period immediately following the 1989 revolution, the distinction was hardly made  because people who wrote about theater were not trained in the culture field, they were coming both from the field of media, but also outside it. Before 1989, it was thought that a person with theatre studies was able to become a theater critic. After 1989, the link between the theater specialization and the newspaper article was significantly reduced, increasing he number of literary chroniclers who have gone to the theater chronicle. Simultaneously, with the increasing number of cultural publications and general information newspapers, the texts about theater have began to transform into informational journalism: news stories or  developed stories. For this reason, I believe that a broad approach of the two genres: narrative and dramatic chronicle is necessary, to understand the distinction between these two genres and the reasons that journalists sometimes only need specialized training, but also the vision, understanding, without abandoning the critical eye on the show as a whole.

Keywords: journalism, culture, theatre, chronicle, news

Rezumat: Una dintre întrebările cele mai frecvente atunci când se abordează problema oricărei forme de artă în presă (vom vorbi despre teatru în mod special) este dacă abordarea respectivă este literatură sau jurnalism. În perioada imediat următoare revoluţiei din 1989, distincţia s-a făcut cu greu, aceasta în mare parte deoarece persoanele care scriau despre spectacolele de teatru nu erau instruite în cultura domeniului, ele provenind atât din domeniul larg al presei, cât şi din afara acestuia. Înainte de 1989, se considera că un absolvent al specializării Teatrologie era o persoană potrivită pentru a deveni critic de teatru. După 1989, legătura dintre secţia de teatru şi cronica de ziar s-a redus semnificativ, crescând uşor numărul cronicarilor literari care au mers şi spre domeniul cronicii de teatru. Concomitent, odată cu sporirea numărului publicaţiilor culturale şi a celor de informaţii generale, textele despre spectacolele de teatru au început să se transforme în genuri ale jurnalismului de informare: relatări sau chiar ştiri mai dezvoltate. Din acest motiv, consider că este necesară o abordare pe larg a celor două genuri jurnalistice: relatarea şi cronica teatrală, pentru a înţelege unde apare distincţia, cât şi motivele pentru care ziariştii au nevoie uneori nu doar de o pregătire de specialitate, ci şi de viziune, de înţelegere, de transpunere, fără a renunţa însă la ochiul critic asupra spectacolului, în ansamblu, dar şi în particular.

Cuvinte-cheie: jurnalism, cultură, teatru, cronică, ştiri