Statutul cărților de literatură în era digitală. Relația dintre notele de subsol și Wikisource. Locul edițiilor filologice și al celor critice
Abstract: (The Status of Literature Books in the Digital Age. The Relation Between Footnotes și Wikisource. The Place of Philological and Critical Editions) In this paper we propose to discuss the consequences of the fact that in the digital age it is impossible to associate the book only with the library. Literature has apparently recovered its etymological denotation. Everything that is written today and attracts a visible community of Internet users is mistaken for literature. Fiction itself, which until the middle of the 15th century circulated in manuscripts, was integrated into the recent general landscape, being found on the same "shelf", i.e. on one digital page at a time, having unequal lines, supporting in itself the postulate that on internet almost anything is at a click away. Wikisource platform – so useful when a volume of a classic is out of reach and libraries are closed – raises some concerns from the perspective of philological standards. The text posted online, which we copy into a Word file to make an argument, is not necessarily taken from a scientific edition. Therefore, doubts arise about many linguistic forms. Accuracy, an intellectual virtue needing patience, collides with the rapidity of accessing information.
Keywords: digital humanities, critical editions, philological editions, footnotes, Wikisource.
Rezumat: În această lucrare ne propunem să discutăm despre consecințele faptului că în era digitală este imposibil să mai asociem cartea doar cu biblioteca. Literatura și-a recuperat, după câte se pare, denotația etimologică. Tot ceea ce se scrie azi și atrage o comunitate vizibilă de internauți se aseamănă cu literatura. Beletristica însăși, care până la mijlocul secolului al XV-lea circula în manuscrise, a fost integrată în peisajul general recent, regăsindu-se pe același „raft“, adică pe câte o pagină digitală, având rânduri inegale, susținând în sine postulatul că pe internet aproape orice lucru stă la un clic distanță. Wikisource – atât de utilă când un volum al vreunui clasic nu este la îndemână, iar bibliotecile sunt închise – stârnește câteva nelămuriri din perspectiva standardelor filologice. Textul postat în mediul online, pe care îl copiem într-un fișier Word ca să alcătuim o argumentație, nu e neapărat preluat dintr-o ediție științifică. Prin urmare, apar îndoieli cu privire la multe forme lingvistice. Acuratețea, o virtute intelectuală cronofagă, se ciocnește de rapiditatea accesării informației.
Cuvinte-cheie: digital humanities, ediție critică, ediție filologică, note de subsol, Wikisource.
