Reteatralizarea teatrului românesc în spațiul europen contemporan: teatrul indepedent

Abstract: (The Retheatralisation of the Romanian Theatre in the Contemporary European Environment: the Independent Theatre). The independent theatre has revealed itself to the contemporary artists as an essential requirement for protecting this beautiful inner flame that can be captured only inside the marvelous space of creativeness. The independent theatre is no longer willing to accept art as deprived from the very depths of truth or from the dramatic present time in order to prevent the artistic fact from its further development. A vivid theatre means a theatre of courage and of assuming that the world is changing its routes radically. Theatre should unite and facilitate common interests. It should support and contribute to the unchaining of the human being from its own conceitedness. Theatre, as part of performative arts, is the only guiding light through the tunnel built by the contemporary society on the ground of restraining and watching people’s free mind and spirit. The Romanian theatrical society seems to recover strength and to reject the so-called museum values that are pernicious to deprive theatre from truth and vivacity. The independent theatre has the force to destroy a cultural shield built around arts in the name of a nostalgic past. The independent theatre brings back the spiritual nurture and heals gradually the wounds created by a cultural society which has been long time addicted to a budgetary screen.

Keywords: independent theatre, retheatralisation, unchaining, creativity, free expression

Rezumat: Teatrul independent s-a născut ca o necesitate firească a artiștilor contemporani de a proteja acea ardere lăuntrică, frumoasă pe care o întâlnim doar în spațiul miraculos al creativității scenice. În acest fel, teatrul independent este idiosincrazic la acel act artistic care nu mai pătrunde adânc sensurile lumii, care nu mai respectă prezentul dramatic sau care nu descifrează dezvoltarea sa ulterioară. Teatrul viu este acel teatru care are curajul de a-și asuma că lumea este în transformare, că își schimbă adesea radical parcursul. Teatrul trebuie să unească, să dezvăluie preocupări și situații comune, să sprijine și să descătușeze ființa umană de capcanele propriului eu. Teatrul, artele spectacolului în general, sunt singura lumină călăuzitoare în tunelul pe care societatea contemporană tinde să îl construiască în vederea monitorizării forțate a gândirii și a exprimării libere. Lumea teatrală românească pare să iasă treptat din convalescență și să refuze să se mai ecraneze în fața unor valori de muzeu care riscă să-l transforme într-un teatru lipsit de viață și de adevăr. Teatrul independent pare să aibă forța necesară de a sparge un scut cultural ce sufoca actul artistic în virtutea unui trecut nostalgic. El repune pe scara valorilor hrana spirituală și vindecă treptat rănile pe care le-a suferit arta dramatică de-a lungul unei existențe dependente de un paravan bugetar.

Cuvinte cheie: teatru independent, reteatralizare, descătușare, ardere, exprimare liberă