Receptarea literară în context comparatist. Studiu de caz: Bruno Schulz şi Max Blecher

Abstract (Literary Reception in a Comparatist Context. A Case Study: Bruno Schulz and Max Blecher): If one examines the critical reception that has been generally given to Bruno Schulz in Romania, one will notice the writer‟s position of a „classical marginal‟. Prior to his first translation into Romanian in 1976, Bruno Schulz had exclusively appeared in the Romanian critical reviews in relation to Max Blecher, a Romanian writer of Jewish origin from the time period between the two world wars. Then, the critics focused on the two writers‟ special preoccupation with minute ordinary details, or their particular spiritual and sensorial acuity, and also their common obsessions with ordinary images, such as the presence of „the cursed places‟. In most of the cases, the literary critics made reference to Kafka for comparative purposes. This paper tries to prove the fact that these two writers have more essential characteristics to share; and this is especially due to their common vision on the literary creation – an essentially modern view on literature.  Bruno Schulz and Max Blecher both share a subtle artistic sense for examining the most detailed universe of minute things. Upon entering such a place, the world itself becomes unmanageable matter, growing out of natural proportions. In developing such an approach, both writers center on one common theme – the crisis of the real world – with far-reaching implications for their own narratives. Another common element would be their demystifying manner of perceiving the world. In fact, they both adhere to the poetic principle of „defamiliarizing the familiar‟, which grows on the soil of radical aesthetical modernity. True, in Schulz‟s case the similarities to Kafka come as a direct relationship. However, the similarity between Blecher and Kafka is made possible by his privileged connections to the innovative experiments of the modernity, especially those of the European artistic avant-garde, and its emergent product (the philosophical context around the year 1900), and also inevitably, the tragic character of his personal existence. In the end, both writers have the same „horizon of personal expectations‟ - a „defamiliarizing‟ view on a reality that is reshaping anew in myriads of forms and colours.

Keywords: Reception aesthetics, Max Blecher, Bruno Schulz, Literary Modernity

Rezumat: O privire de ansamblu asupra receptării lui Bruno Schulz în România ar arăta statutul de ‟clasic marginal‟ al acestuia. Menţionarea sa de către critica literară românească înainte de prima sa traducere în româneşte (1976) este făcută exclusiv în relaţie cu Max Blecher, un scriitor român de origine evreiască din perioada interbelică. S-a vorbit despre preocuparea comună a celor doi despre lucrurile mărunte şi comune (Ov. S. Crohmălniceanu), despre acuitatea spirituală şi senzorială fără seamăn („acuite spirituelle et sensorielle hors serie) (A. Marino), despre întâlnirea acestora la nivelul unor serii de imagini comune („locurile blestemate” – Radu G. Ţeposu). Mai întotdeauna critica literară a făcut referinţă comparativă la Kafka. Lucrarea va încerca să pună în evidenţă faptul că cei doi scriitori au mult mai multe caracteristici în comun, cei doi întâlnindu-se datorită unei viziuni comune asupra creaţiei literare, viziune modernă prin excelenţă. Tematizarea unei percepţii acute care pătrunde în infinitul mărunt al lucrurilor, acolo unde lumea se dilată într-o manieră organică le este comună. „Criza realului” e una dintre consecinţele acestei tematizări şi semnificaţie centrală a naraţiunilor lor. Percepţia densificatoare e un alt element comun. De fapt cei doi autori sunt asemănători datorită unei poetici defamiliarizatoare care respiră din aerul radical al modernităţii estetice. Apropierea de Kafka (posibilă datorită unei legături directe, în cazul lui Schulz) este intermediată, în cazul lui Blecher, de relaţia privilegiată a acestuia cu experimentele inovatoare ale modernităţii (şi în special ale avangardei artistice europene) şi spaţiile ei conexe (atmosfera filosofică din jurul lui 1900), la care se adaugă, inevitabil, tragicul existenţei sale personale. La ambii scriitori „orizontul de conştiinţă” e comun: o perspectivă „defamiliarizatoare” asupra unui real care se disipă în contururi şi forme noi.

 Cuvinte-cheie: Istoria receptării, Max Blecher, Bruno Schulz, modernitatea estetică