Metafora și instituirea sensului poetic. O privire dinspre și înspre Blaga

Abstract: (The Metaphor and the Creation of Poetic Meaning. An Outlook from and towards Blaga) Literary text interpretation from a poetic and stylistic perspective presupposes a functional approach aimed at identifying and interpreting the linguistic categories (as pre-textual units, already rendered within and through the idiomatic tradition) and the textual ways of establishing meaning, as well as the discovery of semantic functions beyond textual expression, which are geared towards a type of finality that is specific to literary textuality: the creation of poetic worlds. World-conceiving is, in fact, as Eugeniu Coşeriu reveals, the essential and intrinsic finality of poetry, the poetic finality. We are setting ourselves, in the present paper, with the task of presenting certain aspects to help disclose the essential role of the metaphor in instituting poetic meaning, not only at a syntagmatic level, as a literary device, but especially at a macro-textual level, as a global semantic strategy, as foreshadowed by the anthropological poetics, starting from Blaga’s metaphorical functions. The poetic act creates its own referent during (and simultaneously to) the process of creation of meaning with poetic finality, by interrupting the primary organisation of the world rendered by language and by an individual and free reconfiguration of the world order, in an independent universe of discourse. And this is an essential metaphorical process wich is guided by the poetic principle of the transgression of the “ordinary system of meanings” into a different “ontological horizon”, in Lucian Blaga’s terms. Moreover, investigating the uniqueness presented by the discursive and textual techniques, that is to say, of the discursive form – which, in L. Blaga’s vision, is in itself metaphorical – discloses the uniqueness of the poetic meaning and, implicitly, of the instituted poetic world, as we shall demonstrate in our paper.

Keywords: metaphor, poetic meaning, universe of discourse, poetic finality, stylistics

Rezumat: Interpretarea textului literar din perspectivă poetico-stilistică presupune o abordare funcțională care vizează atât identificarea și interpretarea categoriilor lingvistice (ca unităţi pre textuale, deja date în şi prin tradiţia idiomatică) și a modalităților textuale de instituire a sensului, cât și descoperirea funcțiilor semantice dincolo de expresia textuală, funcții care sunt orientate spre finalitatea specifică textualității literare, cea a creației de lumi poetice. Creația de lumi reprezintă, de fapt, așa cum arată Eugeniu Coșeriu, finalitatea esențială și intrinsecă a poeziei, finalitatea poetică. Ne propunem să prezentăm în lucrarea noastră câteva aspecte care să releve rolul esențial al metaforei în instituirea sensului poetic, nu doar la nivel sintagmatic, în calitate de figură de stil, ci mai ales, la nivel macrotextual, ca strategie semantică globală, așa cum prefigurează perspectiva poeticii antropologice, pornind de la funcțiile metaforice blagiene. Actul poetic este cel care instituie propriul referent, în cadrul (și concomitent) procesului creator de sens, prin suspendarea organizării primare a lumii date prin limbă şi printr-o reconfigurare proprie şi liberă a ordinii lumii, ȋntr-un univers de discurs autonom. Iar acest proces este unul esenţial metaforic, orientat de principiul poetic al transgresiunii „sistemului obişnuit de semnificaţii” într un alt „orizont ontologic”, în termenii lui Lucian Blaga. Investigarea unicității modalităților discursiv-textuale, adică a formei discursive – care este în viziunea lui L. Blaga ea însăși metaforică – relevă unicitatea sensului poetic și, implicit, a lumii poetice instituite, așa cum vom demonstra în lucrarea noastră.

Cuvinte-cheie: metaforă, sens poetic, univers de discurs, finalitate poetică, stilistică