Intersectări cu latinitatea în Don Giovanni de Mozart

Abstract: (Latinist Interactions in Mozart's Don Giovanni) The Miraculous or miraculous, as the Latins called it, can be decoded in a modern interpretation as a permanent self-discovery of the artist as someone who is predestined to forever seek the Parnasus, the same Parnasus that all his peers are yearning for. The existential miraculous finds its expression in Mozart's unparalleled Don Giovanni, in which Don Juan imagined by Tirso de Molina leaves the mediaeval Iberic space and temporarily settles in Italy, the country that whetted Mozart's appetite for the opera, and homeland of Lorenzo da Ponte. Mozart was a genius of composition and unique in his capacity of retaining his innocence and his passion for the oneiric in an otherwise impure world (which eventually destroyed him physically at only 35 years of age). Mozart together with his alter-ego, his libretto writer Lorenzo da Ponte, another misunderstood, unhappy poetic genius, found new musical-literary metaphors to express his passion and his vibrant zest for life. Don Giovanni is an epitome of his genius, particularly his artistic one, and together with another variant Dr. Faustus, outlines the huge picture of centuries of music alongside all the other great personalities. Mozart and Da Ponte cannot be missing from the ranks of those seekers of the Miraculous and the Absolute.

Keywords: miraculous, Don Giovanni, Mozart, Lorenzo da Ponte, the Absolute

Rezumat: Miraculosul sau miraculosus, așa cum îl numeau latinii, poate fi decodat, într-o accepțiune actualizată, ca o permanentă autodescoperire a artistului, a omului care este predestinat să nu înceteze să caute Parnasul, cel la care toţi asemenea lui tind. Miraculosul existenţial donjuanesc îşi găseşte expresia providențială în muzica marelui Mozart, mai precis, în acel opus nepereche Don Giovanni, în care Don Juan imaginat de Tirso de Molina părăseşte spaţiul iberic medieval şi poposește în Italia, patria lui Lorenzo da Ponte, cea care i-a deschis gustul pentru operă copilului Mozart. În demersul său componistic, Mozart a fost genial şi unic pentru că a reuşit să-şi păstreze într-o lume imundă (care până la urmă îl va doborî fizic la numai 35 de ani) darul inocenţei, pasiunea pentru oniric, găsind alături de egalul său, genialul, neînţelesul şi nefericitul poet şi libretist Lorenzo daPonte, noi metafore muzicalliterare aducătoare de pasiuni şi vibrantă trăire extatică. Don Giovanni este deopotrivă expresia genialităţii, a celei artistice în mod special, şi împreună cu o altă variaţiune a sa, DoctorulFaust, compun tabloul în care regăsim alături de ei prezenţele marilor personalităţi creatoare ale unor secole de muzică. Așadar, numele lui Mozart şi Da Ponte nu puteau lipsi din megatabloul căutătorilor de Absolut și Miraculos.

Cuvinte-cheie: miraculos, Don Giovanni, Mozart, lorenzo da Ponte, absolut