(Homo) viator ac/vel peregrinus în Aetas Patrum. Interferențe semantice. I

Abstract: ((Homo) viator ac/vel peregrinus in Aetas Patrum. Semantic Interferences. I) A phrase frequently encountered in its Latin expression during the contemporary period in the literature of socio-human disciplines, but also in cultural-artistic manifestations, often displayed as an aegis that confers attire and prestige, homo viator collocation appears to be, from personal researches so far, a Christian theological medieval lexical creation, attested sometime at the end of the 15th century – the beginning of the 16th century. Efflorescent used or cited as a philosophical, theological, anthropological, socio-cultural concept, presented and analysed as a metaphor or literary motif, always reinventing and yet seemingly to synthesize the human condition in the most eloquently approach, the collocation in question abundantly deserves a re-establishment of its history. In previous communications and articles, I have dealt with the meanings of the viator lexeme during the pre-Christian Latin period, as well of the biblical premises, especially from the Old Testament, of the homo viator religious concept. In this discourse I will deal with Latin occurrences in the lexical-semantic field of the concept of traveller / foreigner from the patristic period, by means of which defines, in general, the condition of the human being, and, par excellence, the condition of the Christian. The analysis of the writings of Latin Christian authors during this period of time (Tertullian, Cyprian, Ambrose, Augustine, Jerome etc.) outlines a lexical series delimited by the discussed concept, whose elements: advena, peregrinus, viator, transmigrans, extraneus and alienus get into semantic interferences (complementary relations and semantic competition). The aim of this paper is that during this period, the concept, approached in the New Testament spirit, seldom reaches the maximum of doctrinal theological valorisation of Augustine, lexicalized in the form of pilgrim over 800 times, especially in his famous The City of God.

Keywords: homo viator, peregrinus, patristics, semantics, Latin vocabulary.

Rezumat: Sintagmă frecvent întâlnită, în expresia sa latină, în perioada contemporană, în literatura de specialitate a disciplinelor socio-umane, dar și în manifestări cultural-artistice, adesea afișată ca egidă ce conferă ținută și prestigiu, colocația homo viator apare ca fiind, din cercetările personale de până acum, o creație lexicală medievală teologică creștină, atestată cândva la sfârșitul secolul al XV-lea – începutul secolul al XVI-lea. Eflorescent utilizată sau invocată drept concept filosofic, teologic, antropologic, socio-cultural, prezentată și analizată ca metaforă sau motiv literar, reinventându-se mereu și totuși părând a sintetiza în modul cel mai elocvent condiția umană, sintagma în discuție merită cu prisosință o reconstituire a istoriei sale. În comunicări și articole precedente m-am ocupat de sensurile lexemului viator în perioada latinității precreștine, precum și de premisele biblice, în special vetero-testamentare, ale conceptului religios homo viator. În prezenta comunicare mă voi ocupa de ocurențe latinești din câmpul lexico-semantic al noțiunii de călător/străin din perioada patristică, prin intermediul cărora se definește, în general, condiția ființei umane, și, prin excelență, condiția creștinului. Analiza scrierilor autorilor latini creștini din această perioadă (Tertulian, Ciprian, Ambrozie, Augustin, Ieronim ș.a.) conturează o serie lexicală circumscrisă noțiunii discutate, ale cărei elemente: advena, peregrinus, viator, transmigrans, extraneus și alienus intră în relații de interferență (complementaritate și concurență semantică. Din comunicare rezultă ideea că, în această perioadă conceptul, abordat în spirit novo-testamentar, la început ocazional, deci rar, atinge maximum de valorificare doctrinară teologică la Augustin, lexicalizat în forma peregrinus de peste 800 de ori, în special în celebra Despre Cetatea lui Dumnezeu

Cuvinte-cheie: homo viator, peregrinus, patristică, semantică, vocabular latin.

Sectiune
Limba şi literatura latină
Pagina
143