Constantin Negruzzi și Șerban Foarță sau traducerea ca (re)descoperire a resurselor limbii române

Abstract: (Constantin Negruzzi and Șerban Foarță or translation as (re)discovery of the resources of Romanian) Due to its position in the living present of the dialogue between source text - a cultural (and often temporal) marqued text - and its interpreter (the translator), the translation becomes an inexhaustible source of hermeneutical productivity. Our paper aims to analyze the forms of this permanent updating of the meanings, relying on the corpus of Victor Hugo’s Ballads translated into Romanian: more than one hundred and fifty years after the first Romanian version due to Constantin Negruzzi in a meritorious way for the Romanian language development in that time (his translations were first published in the magazines Albina românească, Curierul românesc and Foaie pentru minte, inimă şi literatură, between 1839 and 1841, and after gathered in volume in 1845 and 1863), we owe to Şerban Foarță the retranslation of the hugolian ballads in their entirety (2002, then 2006, revised edition), the bilingual texts being accompanied by the translator’ glossaries. After presenting the opinions of the two translators about the translation act and the status of the translator, our research concerns the concrete ways - exemplified by passages extracted from the above-mentioned versions – the two translators accomplish his journey to conquer new territories in language through its continuous questioning and opening to new experiences.

Keywords: Romanian writers-translators, (re)translation as a travel through language

Rezumat: Prin (re)stabilirea în prezentul viu al dialogului dintre textul de origine – unul aflat la distanță culturală (și, adesea, temporală) – și interpretul său (traducătorul), traducerea devine o sursă inepuizabilă de productivitate hermeneutică. Lucrarea noastră își propune să surprindă formele acestei permanente actualizări de sensuri pe baza corpusului constituit de traducerile Baladelor lui Victor Hugo: după mai bine de o sută cincizeci de ani de la prima versiune în limba română realizată de Constantin Negruzzi de o manieră meritorie pentru stadiul de atunci al limbii (traducerile sale au apărut, mai întâi, în revistele „Albina românească”, „Curierul românesc” şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, între 1839 şi 1841, apoi au fost reunite în volum, în 1845 și în 1863), îi datorăm lui Șerban Foarță retraducerea baladelor hugoliene în integralitatea lor (2002, apoi 2006, ediție revăzută), textele bilingve fiind însoțite, în partea finală a volumelor, de glose ale traducătorului. După prezentarea opiniilor celor doi traducători despre actul traducerii și despre statutul traducătorului, cercetarea noastră se oprește asupra modalităților concrete – exemplificate prin pasaje extrase din versiunile menționate mai sus – în care fiecare dintre cei doi scriitoritraducători își desfășoară călătoria de cucerire a unor noi teritorii ale limbii, prin chestionarea continuă și deschiderea ei spre noi experiențe.

Cuvinte-cheie: scriitori-traducători români, (re)traducerea ca incursiune în limbă