Conservatorism și inovare în discursul religios
Abstract: (Conservatism and Innovation in the Religious Discourse) The present paper intends to indentify some aspects related to the conservatory character of the Christian religious discourse, and to the need to innovate this type of discourse, requested by its intention to convey a perlocutionary effect upon the target public. The study adopted an interdisciplinary stand point, which uses both the means of linguistics and theology. The theology has defined, once for all, the dogmatic apparatus which is being expressed by using the same vocabulary that draws its origins, through transliteration, neologisms, etc., especially from the Greek language. One can speak, on a higher level of generality, about the phenomenon of acculturation, as aspect of the apostleship, for entire populations took elements of spiritual culture, which were superior to the ones they had before Christianization. One can also affirm that in the Christian discourse domain there are three speeds in what concerns the adaptation to the general evolution of the language: the biggest inflexibility is that in the liturgical area, where any change is regarded as impossible and highly undesirable; theology, as science speaking about God and trying to answer the existential questions of the human society in general, it tries to remain connected to the level of development the other sciences are at, so that it evolves in a more accelerated manner; the fastest to adapt and to evolve is the missionary domain, for it has to speak to the target public in the linguistic, paralinguistic, and extra-linguistic terms, used at the moment the unity of meaning is being conveyed. The conclusion we draw is that the Christian religious discourse is subject of this permanent struggle of opposites: conservatism-innovation, and in order to accomplish an efficient communication it is necessary to remain rooted in the immutable truth of faith, but in the general context of a constant preoccupation for innovating the rhetorical means used by it.
Keywords: Christian religious discourse, conservatism, innovation, interdisciplinary, perlocutionary effect.
Rezumat: Scopul prezentului articol este acela de a identifica unele aspecte legate de caracterul conservator al discursului religios creștin și de nevoia de inovare a acestui tip de discurs, impusă de intenția sa de a realiza un efect perlocuționar asupra publicului țintă. Perspectiva studiului este una interdisciplinară, care utilizează mijloacele lingvisticii, dar și cele ale teologiei. Teologia și-a definit o dată pentru totdeauna aparatul dogmatic, pe care îl exprimă utilizând același lexic cristalizat în urmă cu mai mult de un mileniu, lexic care provine prin transliterație, calc, etc., în special din limba Greacă. Putem vorbi, la nivel mai înalt de generalitate, despre fenomenul de aculturație, ca aspect al apostolatului, căci întregi populații au preluat elemente de cultură spirituală ce erau superioare celei pe care o dețineau în momentul creștinării. Se poate afirma că în spațiul religios creștin există trei viteze în ceea ce privește adaptarea la evoluția generală a limbii: inflexibilitatea cea mai mare este cea din domeniul liturgic, în care orice schimbare este considerată în genere imposibilă și total indezirabilă; domeniul teologiei, ca știință ce vorbește despre Dumnezeu și ca încercare de a răspunde întrebărilor existențiale ale ființei umane în contextul evoluției societății în general, este un domeniu care evoluează într-un ritm mai alert și care încearcă să rămână conectat la nivelul de dezvoltare al celorlalte științe; domeniul cu cea mai rapidă evoluție poate fi considerat cel misionar, căci trebuie să vorbească publicului țintă în termenii lingvistici, paralingvistici și extralingvistici care sunt în uz la momentul în care se realizează transmiterea unității de sens. Concluzia care se desprinde este aceea că discursul religios creștin este supus acestei permanente lupte a contrariilor: conservatorism-inovare, iar pentru o comunicare eficientă este necesar ca să rămână conectat la adevărul imuabil de credință, dar în contextul general al unei permanente preocupări pentru inovarea la mijloacelor retorice folosite.
Cuvinte-cheie: conservatorism, discurs religios creștin, efect perlocuționar, inovare, interdisciplinaritate.
