Cartea ca oglindă – Liber Manualis

Abstract: (The Book as a Mirror – Liber Manualis) Liber Manualis is a valuable document not only as a source of historical knowledge about Carolingian time, but also as an evidence of educational standards achieved by a woman living in Middle Ages society. As a genre, Liber Manualis belongs to the category of didactic works. It is the purpose of this article to reveal what makes this writing to leave the template of advice works – the feminine and maternal voice that manage to make itself “heard” beyond the pattern. Although the author follows two traditional genres, the handbook and the mirror, yet the formal frame is repeatedly eluded. The text of the Manualis is the only way through Duoda can utter her longing for her son. It is simultaneously, the only maternal image which she is able to offer to her son.

Keywords: handbook, mirror, imagery, canon, subiectivity

Rezumat: Liber Manualis este identificat de către însăși autoarea lui, Dhuoda, cu o oglindă (speculum), în fapt, un îndreptar de conduită din timpul perioadei carolingiene. Deşi modelul literar al manualului este unul tradiţional, al cărţilor de sfaturi, lucrarea nu este tributară convenţiei. Liber Manualis reflectă chipul unei femei, al unei mame și, totodată, al unei femei educate din Evul Mediu. În lucrarea de față, ne propunem să conturăm un „profil” al Dhuodei, – adevăratul model pentru fiul ei, – aşa cum se distinge acesta ca urmare a relaţiei strânse pe care Dhuoda o stabileşte între ea ca mamă - autoare a cărţii, cu propriul fiu – destinatar al acestei cărţi.

Cuvinte-cheie: manual, speculum, imagine, canon, subiectivitate