Biografii întrerupte. Voci ale supraviețuitoarelor Holocaustului în România
Abstract: (Interrupted biographies. Voices of Women surviving the Holocaust in Romania) Until two decades ago, when the Final Report of the International Commission on the Holocaust in Romania was published, the memorial recovery of the process by which the Jewish communities in the Romanian space were destroyed during World War II was extremely problematic because it was subject to attempts to distort, deny and minimize it. After Romania recognized, at least at the official level, the direct participation in the Holocaust, studies on this topic developed especially in the area of historical and socio-political research. In the literary area, except for a few initiatives coming from academia, this approach has been largely ignored. The analysis of the Holocaust literature in Romania from the perspective of gender studies, more specifically, from the perspective of women’s studies has raised even less interest. Through the lens of Holocaust studies and gender studies, this paper analyzes, fragments of biography contained in the memoirs and diaries of authors who survived deportations either in Nazi camps or in Transnistria (Gisella Perl, Olga Lengyel, Ana Novac, Ágnes Rózsa, Sonia Palty, Edith Kertzman). The analysis of these texts, which are almost dismissed by researchers, aims not only to make the voices of the surviving authors heard but also to contribute, through their accounts, in which they insist on the policies and persecutions in the camps targeting Jewish women, to the contextualized and nuanced recovery of the memory of the Holocaust in Romania.
Keywords: gender studies, Holocaust in Romania, Holocaust memory, Holocaust studies, surviving author.
Rezumat: Până acum două decenii, când a fost publicat Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, recuperarea memorială a procesului prin care comunitățile evreiești din spațiul românesc au fost distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost una extrem de problematică, fiind supusă unor tentative de distorsionare, de negare și de minimalizare. După ce România a recunoscut, cel puțin la nivel de discurs oficial, participarea directă la Holocaust, studiile pe această temă s-au dezvoltat mai ales în aria de cercetare istorică și socio-politică. În zona literară, cu excepția câtorva inițiative venind dinspre mediul academic, acest demers a fost în mare măsură ignorat. Și mai puțin interes a suscitat analiza literaturii Holocaustului în România din perspectiva studiilor de gen, mai exact, din perspectiva studiilor despre femei. Lucrarea de față analizează, prin prisma studiilor despre Holocaust și a studiilor de gen, fragmente de biografie cuprinse în memoriile și jurnalele unor autoare care au supraviețuit deportărilor fie în lagărele naziste, fie în cele din Transnistria (Gisella Perl, Olga Lengyel, Ana Novac, Ágnes Rózsa, Sonia Palty, Edith Kertzman). Analiza acestor texte aflate foarte puțin în atenția cercetătorilor urmărește nu numai să facă auzite vocile autoarelor supraviețuitoare, ci și să contribuie, prin intermediul relatărilor lor în care acestea insistă asupra politicilor și persecuțiilor din lagăre având ca țintă specifică femeile de identitate evreiască, la recuperarea contextualizată și cât mai nuanțată a memoriei Holocaustului în România.
Cuvinte-cheie: autoare supraviețuitoare, Holocaustul în România, memoria Holocaustului, studii de gen, studii despre Holocaust.
